"Lie to me"

Este un film; un serial care mă acaparează tot mai mult.

"Lie to me". O firmă care colaborează cu poliţia, pentru a-i depista pe cei care mint, iar astfel, sunt rezolvate diverse cazuri. E un film despre viaţă, un limbaj al corpului de care suntem inconştienţi corporal, dar conştienţi mintal. Şi pentru că limbajul non-verbal m-a interesat dintotdeauna, mă uit la cîte un serial, lipită de scaun. Sunt patru oameni minunaţi în echipa de bază; chiar e un film despre viaţă!

http://www.seriale.filmesubtitrate.info/2010/08/lie-to-me-serial-online-gratis.html

Muntii inimii mele

O nevoie de ceva. Poate de un viciu...
O cabană la munte, să mă trezesc dimineaţa cu părul ciufulit, să iau o ţigara şi să fac o cafea la ibric, afară la foc. Să suflu în foc şi să simt dogoarea scânteilor care năvălesc grămadă... să am un capot lung de noapte şi să îmi alunece pijamaua pe un umăr... să stau cu picioarele ghemuită pe bancă, la masă, trăgând din ţigară şi sorbind din cafeaua cu lapte. Părul vâlvoi, ciufulit, să fie răpus de adierea răsăritului. mmmm, deja simt mirosul dimineţii aceleia.
Vreau să comunic prin cerculeţele de fum cu ceilalţi împătimiţi ai dimineţilor montane, să ne confesăm unii altora. Cu picioarele goale, să simt fiecare vibraţie. Un capot lung până la genunchi, cu mânecile mult prea lungi, albastru deschis şi cu umbreluţe galbene. Unghii negre si atitudine de totală relaxare şi nepăsare vis-a-vis de lumea din afara cerculeţelor vicioase.

Munte, te iubesc! Am nevoie să merg la munte, să îmi răsfăţ simţurile!

Un titlu pentru fiecare

Câteva date calendaristice sunt foarte importante pentru mine şi mă simt cumva, gândindu-mă la acele evenimente.

28 Ianuarie
19 Mai
8 Octombrie
13 Noiembrie

Sunt zile în care simt numai bucurie şi privesc înapoi nu cu mânie, ci cu încrederea că Dumnezeu mă iubeşte, chiar dacă nu ştiu eu aprecia întotdeauna lucrurile acestea.
Ar mai fi şi 8 Decembrie, dar aceasta este o zi care a început o perioadă încheiată deja şi care nu surprinde un ciclu. E cu toate astea o zi care a determinat un Noiembrie şi a adus un Ianuarie, iar acest Ianuarie continuă tot mai mult.

Numai bucurii, la toată lumea! Sufleteşti, pentru că ele ne ţin în viaţă!

- 2 -

Tuse plăpândă, tuse geloasă,
Privirea mea s-a întors.
E numai pustiu şi bate vântul,
noroc cu şoaptele ca spuma laptelui.
Întind mâna dreaptă şi verific;
are miros de nisip.
Aş fi vrut să aibă gustul lui
sau nici măcar atât - aş fi vrut -
să mă strige,
să-mi spună că s-a încheiat coşmarul.
Abia acum îmi dau seama
ce număr cu ghinion a fost.
Aceleaşi adieri, alt timp.
Cheamă-mă sincer în inima ta;
nu va fi nevoie să vin, sunt deja acolo.

Mic, negru şi poate exploda

wurojhn14938654q2ugbv m, ghtgw, wjtoiwug
tgowertjhtrnb.

Nimic de desluşit. În schimb, am înţeles tot.
Facă-se voia Ta!

1310

Cu miros de Dacia 1310. Aceleaşi uşi, acelaşi miros, aceleaşi zgomote venite de afară de parcă ai avea geamurile deschise. Zgomotul inconfundabil de portieră şi viteza mică a câmpului care fuge neîncetat după tine. Într-o lume ca asta, se ţine bine. Degetele şoferului sunt groase şi muncite şi mai şterg din când în când fruntea lucioasă; nu s-a găsit încă nimeni să instaleze un aer condiţionat pe măsură pentru scumpa noastră 1310. Scaune şi banchetă ţapene. Nu tu bâr, nu tu zgâţâieli... te duce precum o îndrumi. La cămaşă şi blugi eleganţi; papucii nu se văd, dar nici că mai e nevoie. Un om pe autostradă şi o 1310 printre somităţile zilelor noastre. Mâinile vorbesc despre priorităţi, îmbrăcămintea desluşeşte visuri.
Culmea? E că am făcut parte din banchetă şi că m-am uitat pe geam spunându-mi "Băă, ce bine mă simt!"

E cineva?

"Bateţi şi vi se va deschide."

Problema e că unii încep, real, să bată; în stânga, în dreapta şi pe unde mai apucă. Alţii ciocăne frumos, dar neavând răbdare, apasă singuri pe clanţă, înainte de vreme.
Cu toţii am uitat să ciocănim şi să aşteptăm răspuns.

Cu încălţări în picioare

Plâng.

Plâng pentru că oceanele toate au secat

Şi alte ploi curând nu vor mai veni.

Zbier.

Zbier pentru că inima a încetat să mai bată

Şi mi-e groază că nimeni din piept nu mi-o va scoate.

Plâng.

Plâng pentru că e un gol imens în cerul gurii mele

Şi cuvintele toate mi-au dispărut.

Suspin.

Suspin pentru că undeva mi-a rămas glasul

Şi tare mi-e teamă de ce va urma.

Plâng.

Plâng.

Plâng.

Plâng pentru toate câte nu am plâns vreodată

Şi pentru prospeţimea lacrimilor mele.

Plâng şi eliberez visuri, dorinţe.

Plâng pentru Împărăţia care va veni.

Plâng pentru că nimic altceva nu mă mai împlineşte.

Plâng pentru că plâng.

Plâng pentru că e parte din mine.

Plâng pentru că sunt.

Plâng pur şi simplu.

Plâng.

- 1 -

Se numeşte "nicicum". Are câteva kilograme şi e nou-născut. Nu se ştie încă ce anume e cu el, de ce, cum... este pur şi simplu. Are culoarea verde; dintotdeauna mi-a plăcut verdele. Şi albastrul acela turcoaz.

Mă prăpădesc de ...

O zi cu multe amintiri depănate. Natură, pătură, mâncare, răcoare, visare... şi ceva material despre care se povesteşte că trebuie bine întipărit. Mai mult a fost mirosul de iarbă, aerul curat şi noi.

Materialul tot acolo e, acelaşi. Noi suntem alţii; mai vioi, mai vii. O, natură! tuuu...