O nevoie de ceva. Poate de un viciu...
O cabană la munte, să mă trezesc dimineaţa cu părul ciufulit, să iau o ţigara şi să fac o cafea la ibric, afară la foc. Să suflu în foc şi să simt dogoarea scânteilor care năvălesc grămadă... să am un capot lung de noapte şi să îmi alunece pijamaua pe un umăr... să stau cu picioarele ghemuită pe bancă, la masă, trăgând din ţigară şi sorbind din cafeaua cu lapte. Părul vâlvoi, ciufulit, să fie răpus de adierea răsăritului. mmmm, deja simt mirosul dimineţii aceleia.
Vreau să comunic prin cerculeţele de fum cu ceilalţi împătimiţi ai dimineţilor montane, să ne confesăm unii altora. Cu picioarele goale, să simt fiecare vibraţie. Un capot lung până la genunchi, cu mânecile mult prea lungi, albastru deschis şi cu umbreluţe galbene. Unghii negre si atitudine de totală relaxare şi nepăsare vis-a-vis de lumea din afara cerculeţelor vicioase.
Munte, te iubesc! Am nevoie să merg la munte, să îmi răsfăţ simţurile!
O cabană la munte, să mă trezesc dimineaţa cu părul ciufulit, să iau o ţigara şi să fac o cafea la ibric, afară la foc. Să suflu în foc şi să simt dogoarea scânteilor care năvălesc grămadă... să am un capot lung de noapte şi să îmi alunece pijamaua pe un umăr... să stau cu picioarele ghemuită pe bancă, la masă, trăgând din ţigară şi sorbind din cafeaua cu lapte. Părul vâlvoi, ciufulit, să fie răpus de adierea răsăritului. mmmm, deja simt mirosul dimineţii aceleia.
Vreau să comunic prin cerculeţele de fum cu ceilalţi împătimiţi ai dimineţilor montane, să ne confesăm unii altora. Cu picioarele goale, să simt fiecare vibraţie. Un capot lung până la genunchi, cu mânecile mult prea lungi, albastru deschis şi cu umbreluţe galbene. Unghii negre si atitudine de totală relaxare şi nepăsare vis-a-vis de lumea din afara cerculeţelor vicioase.
Munte, te iubesc! Am nevoie să merg la munte, să îmi răsfăţ simţurile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu