Dirijor

E greu cand nu e de unde, pentru ca trebuie sa improvizezi altceva. Scapi de una, dai de alta. Nici o haina nu iti vine la fix sau ma rog, sunt foarte, foarte rare cazurile. Fiecare loc are avantajele si dezavantajele lui. Important e ca puse in balanta si analizand ce anume vrei tu de fapt de la acel loc, concluzia sa fie una pozitiva.

M-am mutat. Din nou. Cineva imi spunea ca umblu din mai in pai. De parca pe mine ma intereseaza ce spune lumea. Niciodata nu m-a interesat. E adevarat, mai ascunzi unele lucruri si nu destainui tot pentru ca nu consideri ca e important sa se stie lucrul respectiv, nu vrei sa arati ceva anume... dar asta nu inseamna ca minti sau ca te intereseaza parerea "x". Prin simplul fapt ca iti arat ca nu vreau sa cunosti un anumit lucru, e clar ca nu ma intereseaza ce anume crezi tu. Caci foarte simplu iti puteam spune o minciuna de sa ma crezi pe cuvant. Dar ma intereseaza 0. E a treia locatie intr-un an si doar 4 luni, dar ce sa ii mai faci daca altfel nu se poate! Oi fi eu mai dificila, mai cu bubite pe creier, dar atata timp cat ceea ce fac eu e pe sufletul meu si conform caracterului meu, imi pastrez bubitele, nu am nevoie de tratament!

Oamenii sunt... oameni; si cred ca spun tot! De-a lungul timpului ne-am convins si m-am convins ca nimeni nu e perfect si nimeni nu se aseamana 100%. Tipologiii sunt de toate felurile si sub toate formele. Si mai bine un singur prieten si bun decat 20 si tot degeaba! Constiinta, citeam undeva, reprezinta de fapt sufletul. Cine are constiinta are si suflet; o foarte buna metoda de observatie ca si studiu pe oameni. "Spune-mi cu cine te insotesti ca sa iti spun cine esti." "Stai sa vad daca ai constiinta, ca sa imi dau seama cine esti." Element definitoriu, esential, fara de care nu putem afirma despre noi ca existam cu adevarat. Pentru mine cel putin, omul fara constiinta nu exista. Sau nu-mi poate fi prieten vreodata. Nu-mi va mai fi vreodata. Pentru ce atatea investitii in cei de langa noi? Fiecare e dator sa lupte cu el si pentru el. E bine cand ajutam inconstient, dar constient nu e bine niciodata, mai ales daca vedem ca nu avem cu cine. Descoperim in timp ca luptam in zadar si atunci energia noastra cade. In noi. Si tot noi suferim. Degeaba. Din pacate.

Oameni care ne sunt dragi si pentru care investim multe, dar care injunghie pe la spate si injunghie puternic de tot intr-un final. De ce? Nu avem libertatea cuvantului si a alegerii? De ce nu stim sa vorbim si sa ne lasam descoperiti cu adevarat? Cine iti seamana, te va descoperi astfel. Nu te lega de cineva numai pentru ca ti-e bine din anumite puncte de vedere, irelevant uman. Caci ce conteaza mai mult si mai mult? Umanul sau materialul? Spiritualul sau materialul? Pentru fiecare raspunsul e altul. Cert e ca niciodata umanul nu va putea convietui cu materialul.