Oameni şi oameni. O viaţă. Dacă prindem câte o învăţătură din fiecare privire suntem câştigaţi. Interacţionăm mult cu oamenii şi fără să ne dăm seama, ei îşi pun amprenta în fiecare gest şi gând al nostru.
A fost un revelion cald. Am dansat vals, fox, un meneaito, muzică sârbească, populară, mult retro şi ceva house. Zbenguială până la cinci dimineaţa. Am petrecut alături de oameni faţă de care la început ai reţineri în ceea ce-i priveşte. Când arunci o primă privire te întrebi unde anume ai ajuns, mai ales dacă nu cunoşteai dinainte cum stă treaba. O maşină te aşteaptă în faţa porţii, deschizi portiera maşinii, intrii, saluţi singura prezenţă pe care o cunoşti dinainte şi în care ai deplină incredere şi observi apoi alte chipuri. Clar o diferenţă de vârstă sesizezi. Destul de mare, îţi spui. Locaţia despre care nu ştiai decât că e "la o casă" ajunge să fie în afara oraşului, undeva sub un pod şi într-o izolare perfectă, dar puţin incomfortabilă (pentru început). Stăpânul deschide poarta, e o prezenţă masculină căruia îi poţi da liniştit peste 30 de ani. Din nou o oarecare diferenţă. Ora zece seara şi cinci oameni. Multă băutură şi o singură prezenţă cunoscută şi de vârsta ta. Aşa credeai. Alegi băutura şi dans. Deocamdată nu s-au făcut introducerile în detaliu. Te decizi să faci clătite, pentru diplomat ingredientele nu sunt suficiente. O jumătate de oră şi o bere s-a dus. Berea nu îţi place; nu cea blondă, dar în noaptea de revelion merge. După o sârbească în focuri, e miezul nopţii fără câteva minute şi toată lumea fuge în maşină pentru plecarea spre oraş. Cinci oameni, cinci ore diferite şi artificii deja în zare. Să fie noul an? Vitezomanul Gigă îşi intră în drepturi, suntem oricum la doar 3 km depărtare.
În centru, toată lumea e de mult timp cu ochii în sus. Te arunci şi tu. Un gând vecin îţi spune cât de mult se bucură pentru libertatea de astăzi, dar că din păcate mulţi au trebuit să moară acum 20 ani pentru ea. Trece. Gândul. Cineva foarte important pentru tine apare în gând. Şi o lacrimă. "Te iubesc. Mult. De oriunde ai fi. Şi te aştept. Când te vei decide tu." Sfârşitul artificiilor readuce realitatea înconjurătoare. Bem şampanie şi bere pentru noul an şi pentru toate cele bune. După o vizită şi încă o întâlnire cu o mică trupă, devii doamna profesoară de engleză şi deşi ai fi vrut să te intitulezi doamna profesoară de franceză, faci faci haz şi de lucrul ăsta. Patru fete de 13 ani dau pe gât o sticlă şi jumătate de şampanie în nici zece minute şi te aşteaptă ca şi teacher al lor începând din toamnă. 2100 poate. Cine ar vrea să fie teacherul lor în astfel de condiţii? Poate părinţii lor. Ar fi interesant. Să le înveţe cum se spune la şampanie în engleză şi la "Treci acasă!"
Din nou sub pod, la casă. Se pregătesc şniţăle cu pireu în ritm de dans. Killăreşti pieptul de pui şi dintr-una într-alta, aflii adevărata identitate a celor 3 prezenţe pe care nu le cunoşteai. Nu contează altceva decât 25, 26 şi 27. Adică vârstele celor trei. Cineva foarte plinuţ probabil din cauza unei boli pe care deja şi-a acceptat-o, altcineva înalt şi slab cu doar câţiva dinţi în gură şi cărunt bine în faţă şi celălalt muncit de viaţă prin tenul lui şi la propriu. Nu te sperii, dar observându-le comportamentul de până atunci, îţi dai seama că sufletul lor e într-adevăr tânăr, doar că fizicul şi fizionomia spun altceva. Şi energia lor e conformă vârstei. Şi bucuria lor pentru viaţă cât se poate de normală şi de asemănătoare cu a ta. Poate chiar mult mai adevărată. Compensăm de obicei prin alte lucruri atunci când anumite aspecte nu ne ajută.
Nu te învaţă decât viaţa.
Spunem multe despre noi. Voluntar sau involuntar. Chiar şi colţurile gurii puţin întoarse îmi transmite nemulţumirea faţă de ceea ce-mi povesteşti deşi te-a învăţat ceva bun experienţa respectivă.
Dans şi multă bună dispoziţie. Discuţii despre viaţă şi întâmplări.
Aparenţele continuă să înşele. Viaţa e la fel pentru toată lumea, depinde doar de cum dorim noi să o facem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu