duminică, 28 februarie 2010

Ca-n viaţă


Cuvintele au dispărut. Invizibilul devine vizibil şi totul pare o joacă de copii la cel mai înalt nivel. Dacă se păstrează inocenţa vârstei de început, s-ar putea să rămânem şi noi cu zâmbetul, la final. Până acolo unde putem duce.
Dar nu orice zâmbet ascunde bucurie. Da, dar nici bucuria nu înseamnă mulţumire.

4 comentarii:

  1. Au vechime mare de 8000 de ani,
    sub formă de pietre, zodii chiar şi bani,
    Prinse strâns în şnur ce-mpletea blând
    focul şi înţelepciunea,
    Fetele-l prindeau în păr de-nflorea natura.
    Din bătrâni putem afla despre mărţişor,
    Despre tot ce-nseamnă el pentru popor,
    El aduce fericire dar şi mult noroc,
    Iarna-i simbol pentru alb,
    Roşul pentru primăvara ce-ndeamnă la joc.
    Vă ofer şi eu în dar mărţişorul- zodie,
    Tuturor ce-mi treceţi pragul prins cu fundă roşie...

    RăspundețiȘtergere
  2. Anchkiy,



    este primavara!

    Alunga-ti tristetea! Bucura-te!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc Geanina pentru martisor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu stiu ce am, dar am sa incerc sa ma bucur. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale