miercuri, 3 februarie 2010

Descântec



Nici nu mai ştiu unde s-a pierdut. Am avut-o în buzunarul stâng, aproape de roşul acela nestemat şi a scăpat. Nu ştiu dacă a fugit sau dacă e vorba de neglijenţă. Simt că atunci când o voi regăsi, altceva voi pierde. Dumnezeu ne dă pe-o parte şi ne ia pe cealaltă. Habar nu am de ce; poate că El ştie mai bine şi de aceea le face astfel. Şi poate că totuşi nu voi pierde acel altceva, nu îmi doresc.

Dacă citeşti "Pasărea albastră" a lui Maurice Maeterlinck, descoperi că viaţa ta începe cu foarte mult timp înainte ca tu să te naşti cu adevărat. E o adevărată luptă în lumea copiilor nenăscuţi încă. Cunoşti de pe atunci rolul tău principal printre semeni. Dacă cineva e responsabil cu împărţirea ciumei, altul abia aşteaptă să înfăptuiască o crimă, pe când tu poate ai sarcina de a deveni conducătorul ţării. Dacă vreunul se sustrage menirii lui, nedorind să plece din ţinutul copiilor nenăscuţi încă şi întârzie chiar şi o secundă, nu se va mai naşte niciodată. Mulţi se îndrăgostesc încă din ţinutul celălalt unul de altul şi iată cum sentimentul de dragoste la prima vedere din zilele noastre capătă o altă explicaţie, mult mai pertinentă.

Dar nu cunoşti decât direcţia spre care te îndrepţi. Cum anume ajungi să îţi îndeplineşti rolul, asta nu mai ştii. Multe cărămizi se vor sparge în capul tău şi multă iarbă va trebui să rumegi. Atât cât face bine la digestie, nu mai mult, pentru că s-ar putea să începi şi tu să pierzi din tine părţi importante şi elementare, pe care va fi greu să le recapeţi.

De ce ţi-e cel mai tare frică?
- ncbsănsîunee
Care e visul tău cel mai mare?
- zăîţitusuientfnaenr
Ce anume crezi că te poate împlini pe tine ca om, acum?
- pliăsmocanu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale