Terapie

N-am să-ţi reproşez nimic
Bastonaşele sunt de vină.
M-au cocoşat mai tare
Decât aş fi fost
Dacă nu existau.
Conexiunea s-a pierdut.
Suflarea a fost tăiată
În două
Şi am lovit în ea
Cît de tare nu am putut -
niciodată.
Scaunele se privesc în gol
În ritm de "alabala portocala"
Şi-şi şoptesc infinitul
Aşteptând după fantoma perfectă.
Bate de trei ori
În aerul împresurat cu maci
Şi îmi vei auzi adierea.
Voi veni să colorez fantoma
În culorile curcubeului
După care voi pleca -
pentru totdeauna.
Vorveşte-i ei,
Eu voi fi departe;
plec în ţinutul albastru
să cânt fulgilor.