O singură noapte

Timp mort
îngropat în sânul stâng
al soarelui de dimineaţă.
Martori aţi fost fantomelor rânjite
ce s-au scăldat în gloata mea!
Spuneţi, stelelor,
cât roşu-a curs din vene?
Tu, lună de sticlă,
cameleon de neprivit,
gheţar al adevărului,
scoate limba-ţi pământie
şi dă-mi seva ta.
Vreau s-o crestez latent
în mii de bucăţele,
s-o îngrop în timp.
În timpul ce-a spus "punct" fantomelor
perverse.
Un timp ce-acum e viaţa toată.