Noaptea şi îngerii veghează.
Nopţi pline; pline nopţi...
În sărutarea lunii, adorm cu ochii-n lacrimi -
de visătoare, calde, dulci chemări ale purtărilor.
Când întreg cerul înstelat îmi va şopti că sunt văpaie,
voi ştii ce rosturi vor ieşi din gură.
Roze bătăi ale inimii ce arde-n flăcări,
astâmpăraţi simţurile ce razna au luat-o!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu