În seara asta mi-a fost trezit apetitul de a reîncepe să scriu. Poate că voi întreţine acest apetit sau poate că îi voi permite să se manifeste doar atunci când nu există oboseală. Dumnezeu ştie...
Un pian e un pian şi e important să-i cunoşti toate clapele, toate notele, toate tonurile şi semi-tonurile, acordurile, stilurile; doar că probabil e obositor să le visezi ani la rând, zi şi noapte chiar şi după ce ai învăţat să cânţi cu pasiune cu ochii închişi. Poate însemna că viaţa ta se concentrează doar acolo? Că nu mai eşti deschis şi altor elemente, activităţi în viaţa ta? Şi dacă la un moment dat viaţa îţi retează posibilitatea de a mai cânta la pian? Ce faci? Sau poate pur şi simplu descoperi altceva ca şi plăcere a vieţii tale. Contezi tu sau contează fanii sau prietenii care pur şi simplu nu te văd făcând altceva?
Viaţa capătă turnuri şi oricât de bine credem acum că ne cunoaştem, mâine viaţa ne dă peste nas. Cel mai inteligent se adaptează repede. Spunea cineva că "oricât de greu va fi, voi mânca chiar şi numai cartofi fierţi din găleată dacă e singura opţiune pentru a face în viaţă ceea ce îmi doresc. Banii nu sunt importanţi" Şi cred că banii au ajuns să fie importanţi pentru respectivii, poate chiar mai mult decât conştiinţa lor. Voila! Viaţa ne dă peste nas. "Niciodată să nu spui niciodată!" e ceva ce am învăţat şi re-învăţat de-a lungul vieţii şi e dur când trebuie să repeţi asta de prea multe ori după ce freza ţi-a fost barată. Şi probabil că nu se vor linişti apele niciodată.
Un observator activ. Prezent. Conştient.
Nu cred că am spus tot ce vroiam să spun, dar şi mâine este o zi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu