C'est fini la comédie!
Se încheie un nou ciclu de sărbătoare mascată, dar continuă sărbătoarea din gândurile noastre. Crăciunul îl vom resimţi anul acesta, anul nou la fel, toate se repetă până chiar şi dincolo de o realitate prezentă şi simţită!
Deciziile zilnice sunt singurele care ne ţin vii şi dovada clară a existenţei fiecăruia, prin faptul că ne trezim şi mergem din reflex la lucru sau la şcoală, chiar şi la medic... trăim, respirăm! Trăiesc, respir, iau decizii proprii şi personale, influenţate sau nu, insuflate sau nu.
Ce sunt deciziile de fapt? Ele reflectă cât se poate de clar caracterul fiecăruia. În funcţie de interiorul şi sufletul meu, trecutul şi trăirile mele, iau decizii. Că sunt ele bune sau nu, mă voi da la momentul potrivit cu capul de pereţi. Prefer să mă izbesc şi să-mi sparg capul, să mă rănesc cât se poate de rău, dar să ştiu că e pe pielea mea. De ce nu suntem în stare să îi lăsăm pe cei de lângă noi să decidă pentru ei? Desigur, nu vorbesc de droguri, crime sau experienţe care ies din sfera normalităţii deşi îmi spunea ieri cineva că "Nimic din ce este uman nu e murdar. E urâtă forma în care îmbrăcăm umanul." Corect. Chiar şi la teatru ne-au învăţat că fiecare erou pe care îl interpretăm trebuie întâi motivat în tine şi înţeles, pentru a-l putea pune în valoare pe scenă.
Nu vreau decât ca măcar cei dragi să ne permită să luăm propriile decizii fără a ne pune piedici şi ziduri greu de doborât. Că oricum pe cei de care nu ne interesează atât de tare în viaţa asta, îi lăsam şi ne mai doare şi undeva căci oamenii vin şi pleacă în viaţa noastră şi totul nu rămâne decât o amintire de o natură anume care a contribuit într-un fel sau altul caracterului nostru. Fiecare e răspunzător de actele sale, iar cine se aseamănă se adună. Când nu te mai asemeni, nu te mai aduni, asta e, nimic nu e întâmplător şi nici nu pune capac vieţii.
Et la vie continuera!
Viaţa merge mai departe, cu bune, cu rele, cu toate ale ei... Şi asta este partea cea mai frumoasă...
RăspundețiȘtergere