joi, 7 aprilie 2011

Acţiune, la asta se rezumă!














E locul meu. Cu adevărat un mister leagănul acela susţinut de cei doi copaci. Cum anume, habar n-am; ştiu doar că mă simt bine acolo. Am împărtăşit ceva momente împreună.

De la o vreme încoace, îmi tot vine să mulţumesc oamenilor pentru cuvintele lor. Săptămâna trecută cineva, ieri altcineva, azi din nou, cineva... şi nu trebuie neapărat ca ei să ştie că m-au ajutat, unele cuvinte nici măcar nu-mi erau adresate. Dar aşa se întâmplă când cauţi răspunsuri; le găseşti pur şi simplu şi te bucuri.

Am nevoie să cer iertare unei persoane dragi. Iertare şi atât, fără alte cuvinte; voi dovedi prin schimbare că îmi pare cu adevărat rău.

Atenţie, motor, ACŢIUNE!

2 comentarii:

  1. Copacii ăștia chiar au suflet, Ancuța!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred, chiar cred! Nu de puţine ori mi-au răspuns copacii la întrebări! Iubesc natura şi verile când pot sta cât vreau, fără să simt frigul şi să mă simt iarbă sau floare sau creangă, con de brad, zmeură...

    RăspundețiȘtergere

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale