marți, 30 august 2011

Cea din urmă suflare






Întâia suflare ajunge la un moment dat să se intersecteze, formând un cerc, cu cea din urmă suflare. Acolo e sfârşitul, odihna.


Dacă de-a lungul vieţii căutăm bucuria vieţii, dincolo o vom găsi într-o formă mult mai concretă, cred eu; bucuria dincolo de viaţă, bucuria morţii. Aici sunt iluziile, dilemele, greutăţile, bucuriile trecătoare; dincolo e fericire şi punct. E Dumnezeu şi raiul cerului. O lume albă, curată, o lume frumoasă cu multă linişte şi bucurie.
Dumnezeu să-l odihnească pe bunicul meu şi să-i fie sufletul primit acolo unde e de bine, lângă El!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale