miercuri, 10 august 2011

Suntem fiinţe emoţionale






Mi-am dat seama că sunt precum un bob de nisip, o furnică... cu nimic altceva mai presus sau mai prejos de toate acestea. Chiar şi un câine care alergă după bicicleta mea făcând pe interesantul şi dominatorul, nu e cu nimic mai presus de mine. Doar că situaţia îl face să fie mai puternic. Am auzit un caz în care un bătrân, fiind la pădure, a întâlnit un urs fioros, dar bătrânul nu s-a speriat şi i-a vorbit cât se poate de uman ursului. El i-a spus "dute de aici măi ursule şi dă-mi pace, nu te uiţi la mine?", iar ursul a plecat, mult mai liniştit decât apăruse în faţa bătrânului. Pentru cei care cred, să ştiţi că nu e un basm...

Pare foarte greu să ne îmblânzim unii pe alţii şi asta pentru că suntem atât de mândrii... cum să lăsăm de la noi, cum să părem noi mai mici decât ceilalţi, cum să vorbim educat? Toate astea sunt pentru proşti, pentru cei care nu au curajul exprimării! Dar şi a lăsa de la tine, e tot un curaj al exprimării!

Eşti în cazul bătrânului? Nu renunţa, chiar şi urşii pot fi îmblânziţi. Eşti în cazul ursului? Ai curajul de a renunţa la putere şi vezi cum te poţi împrieteni cu bătrânul. Atâtea lucruri minunate se petrec în jurul nostru, că trebuie doar să le vedem şi să avem curajul să le agăţăm!

2 comentarii:

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale