joi, 18 august 2011

Pentru că totul e posibil



Ca un copil când îi cade îngheţata pe jos. În ce lume se afundă fiecare dintre noi? Ce visuri şi idealuri avem? Oricum am fi, în străfundul sufletului suntem doar nişte copii, cu dorinţe puerile, absurde, nebuneşti... Dumnezeu e tatăl nostru şi vom rămâne astfel nişte copii chiar şi la 40, 50 sau 80 de ani.
Copilul din noi e acolo, copilul din mine e acolo... îl iubesc; cu îndoielile lui, cu poftele lui, cu mirările şi entuziasmul lui. Îl iubesc cu totul!

2 comentarii:

  1. Nu cred că există om fără ideal. Contează cât lupți pentru a-l atinge! Sau , mai ales, dacă lupți!
    Seară frumoasă, Ancuța!

    RăspundețiȘtergere

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale