marți, 30 decembrie 2008

Am un nepotzel... Doamne cat e de frumos si de scump! Astazi a implinit o saptamana si am fost sa il vizitez si pe mami lui, bine-nteles... Mami lui era cam slabita, cu bluzitza tot uda pe la piept, normal, sa aiba ce da lui Vladutz (asa il cheama pe ingeras) cel dragalash!

Micutz si scump, a avut la nastere 2Kg800, dormea atat de frumos si mai deschidea ochisorii din cand in cand sa vada ce se intampla... La un moment dat, deranjat fiind de lumina becului, se uita asa cash, cum ne uitam cu totii inspre bec cand suntem deranjati si isi ia manutza frumos si si-o pune peste ochisorii micutzi, dupa care gangure dulce si isi continua somnicul!! Ma uitam la chipul lui si la caputz cat de mic era... sprancenele abia daca se vedeau, erau doar putin conturate, niste ochisori mici cu gene decolorate, inca nu bine evidentiate, putin movaliu pe frunte si la ochii... Gangurea si respira ca un om mare, doar ca fara fortza matura, ci ca un pui mic, lipsit de aparare!!

Cat am stat acolo, mai venise cineva cu plocon, prieteni de familie, care aveau si ei un baiat, Matei... cat era de scump si el (avea 5luni si jumatate)! Ce-i drept, el era cam marisor asa, se va face inalt, ca tatal lui.... :D si au inceput tot felul de discutii si sfaturi pentru proaspata mamica! Cate griji apar cand vine un bebe pe lume... ce sa ii dai sa pape, cum sa ii dai, da' cat mananca, cum doarme, face galagie? cat de des face pishu si caca, da' baitza ii faci? Da' sa ai grija sa nu se ude buricu' pana nu cade crusta neeagra ce se formeaza, ca nu gasesc hainutze pe marime, toate ii sunt cam maricele, ca de... asa se fac acum! Se asteapta lumea ca femeile sa nasca elefanti! Oricum, bune si alea, ca abia tin mai de cald :D ! Si uite asa, al meu nepotzel, scump foc, mama fericita, tata la fel, toata lumea emotionata... Te schimba, mi-a spus prietena mea, actul de a fi parinte si cred... niste responsabilitati de care neaparat trebuie sa tii cont in permanenta si sa fii atent, non-stop!!

Atat de mult imi placea cum respira... simteai cum traieste, cum se bucura de viata si cred ca si visa la un moment dat, ca asa de dulce isi misca ochisorii si corpul, de ziceai ca viseaza! L-am prins si oftand la un moment dat... :-( si ma gandeam de ce ofteaza saracutzul? Ca el e mic si frumos si trebuie sa se bucure de varsta asta lipsita de griji!

Cand am plecat (ca de... a trebuit sa si plec, cu parere de rau, la un moment dat), parca a simti si a deschis ochisorii! El nu putea sa spuna "Tai", da' mi-a facut semne, inchizand si deshizand ochii de mai multe ori... a simtit el ca matushica lui care il iubeste mult, pleaca si a tinut sa ma salute, scumpul de el... Pacat ca o sa il vad rar de tot, pentru ca o sa fiu tot cu facultatea, prin Sibiu si alea alea de ocupata! Dar ma gandesc la el si o sa ma interesez de nepotzelul meu iubit!

Poze cu el nu va pun, desi am, ca nu vreau sa il deochiazti si nici nu am cerut acordul parintilor, asa ca....pofta in cui! Da' v-am pus o poza cu tortul primit pentru el, de la cei care au venit in vizita cat eram eu acolo!

'Gangurel mic'... asa o sa ii spun eu! Ii tare frumushel... Doamne si ce degetutze are...iiiii, ca ti-e mai mare dragul sa stai langa el si numai sa il privesti!!

2 comentarii:

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale