vineri, 4 septembrie 2009

Respiraţie

După cinci ore de aşteptare, îmi venise în sfârşit rândul...
Hai, Anca, fă-ţi curaj, nu te panica, totul va fi bine! Pornim uşor, păstrăm liniştea şi concentrarea, ascultăm indicaţiile şi conducem prudent.

A durat cam mult totul, cel puţin aşa mi-a părut de emoţii. Rememorând totul, pare atât de uşor... dar în momentele acelea, timpul nu mai are nici o şansă, trebuie să mai stea puţin în loc, iar obrajii parcă vor să explodeze!

L-am luat, restul nu mai contează decât pentru mine şi pentru viitorul ce şade să-mi fie muză. Un semnul exclamării mare şi lat, şoferi nerăbdători... timpul le rezolvă pe toate!
De astăzi, aştept maşina care mă va proteja în orice conjunctură.

Ne vedem în trafic, numai binee!

2 comentarii:

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale