luni, 24 august 2009

Paradisul Acvatic


Nu e o fiţă, e un adevăr... şi adevărul e că e cam scumpă intrarea, doar că eu am avut acces gratis. Nu, nu am pile pe acolo, pe la marele patron, stăpân, director, ce-o fi, pur şi simplu tatăl prietenei mele din Braşov a primit 2 bilete din partea unui partid (nu se spune care, că nu mă interesează să fac reclamă) şi uite-aşa, ea s-a gândit la mine ca să petrecem o zi acolo!
A fost mai mult decât m-am gândit, a fost superb! Jacuzzi, bazine de înot performante cu piste şi trambuline (de la 1m, de la 3m şi de la 5.2m), 2 topogane cu apă lungi de 30m cu viraje periculoase, un bazin cu apă termală (jumătate interior, jumătate exterior), un bazin mai mare afară, plus încă un bazin in interior unde cred că zilnic la ora 15:00 e "Aerobic time"!
Suupeerb a fost... am ajuns acolo, am cercetat fiecare bazin în parte, ca să ştim ce şi cum, după care ne-am ales pe rând unde să stăm.

Când am încercat prima oară topoganele, l-am încercat pe cel portocaliu care era topogan normal, celălalt albastru, era ca un tub, nu vedeai nimic înăuntru în timpul virajelor. Maaamă ce viteză am prins, deşi scria că se recomandă poziţia şezut, am stat pe spate şi m-am dus! Spre final, sunt mai multe viraje şi dese, puneam frână cu mâinile şi coatele, dar oricum, nici nu îţi dai seama cum ajungi jos, în apă! Dacă nu eşti atent şi nu respecţi poziţia şezut, rişti pe cont propriu... unii săracii se izbeau de mama focului de colţurile topoganului, mai că nu zburau de acolo! Când vedeam unii copii că se dau pe burtă, nu îmi venea să cred ce curaj au... e totuşi periculos, dar dacă eşti atent, e mai ok.
Topoganul albastru era numai bun... la început mă dădeam în el şi frânam uşor ca să nu prind viteză prea mare, însă la ultimele trasee, m-am gândit că oricum nu am cum zbura din el şi nu am mai frânat, m-am lăsat purtată cu viteza pe care o prindeam şi ajungeam ca un glonte în apă! Foarte fain!

Am stat şi în jacuzzi de două ori... prima dată când ne-am relaxat acolo, aşa m-a luat o moleşeală după ce am ieşit! Cum era foarte caldă apa şi veneau bulbucii aceia la un moment dat... stăteam şi prindeam balonaşele în palme şi simţeam atâta de fin totul! Au fost minute de relaxare totală... stabilit! În casa mea, un jacuzii mă va găzdui în clipele de rătăcire!

Am fost, evident, şi în bazinul cu piste, unde nu am făcut lungimi, că nu înot atât de bine şi nu rezist atâta inotând, dar am sărit de la trambulinele de 3 m ş 5.2m... prima dată nu am îndrăznit decât de la cel de 3m şi mi-a plăcut. Am avut emoţii, desigur, de sus părea prea mare distanţa, dar m-am dus... nu bombă, nu cap, nu şuruburi şi alte cele, ci pur şi simplu în picioare! După ce mi-am mai dat drumul o dată, mă gândeam că încă doi metrii, nu o fi mare brânză; am plecat însă de acolo şi aveam să revin mai târziu pentru marea competiţie! waaaw... deci... brrr... aveam nişte emoţii... când am văzut spre ce abis ar fi urmat să sar, parcă nu mai puteam respira... tremuram fără să vreau de emoţie! Săriseră atâţia băieţi înaintea mea... eu de ce nu aş fi putut? De înecat nu aveam cum, că sţiu să inot cât să mă ţin la suprafaţă, mai rău decât un impact prea mare nu aveam de ce să mă speriu... aşa că mi-am zis "Ce-o fi o fi, ce mai, asta e" şi am sărit!
Am avut impresia că nu se mai sfârşesc cei 5 metrii... luasem aer în piept şi înainte de a intra în apă mi-am dat seama că nu îmi va ajunge aerul şi am mai tras încă o dată aer în piept! Vedeam apa tot mai aproape şi la impact parcă explodase o bombă! A durat ceva până să intru în apă, deşi colegei mele care se uita la mine, i s-a părut că într-un clipit de geană am fost buf, în apă! Fără nici o exagerare, păream că mă duc spre moarte, emoţiile creşteau şi probabil de aceea aveam impresia că nu mai ajung odată în apă!

Am făcut şi aerobic vreo 20 minute în apă, era un antrenor atâta de drăguţ... slab dar bine făcut, epilat şi cu părul puţin ridicat... keep dreaming!

Ne-am certat şi cu o babă, că nu puteau să fie toate roz... ne-a furat un şezlong şi atâta era de disperată că nu, că ea s-a aşezat, după ce că noi fuseserăm acolo de dimineaţă. I-am spus "Doamnă, vă puneţi mintea cu noi, uitaţi-vă la dumneavoastră!" "Da, mi-o pun", zicea ea! I-aş mai fi zis câteva, dar prietena mea a spus să tac, să o las în pace, deşi la amândouă ne venea să îi mai spunem vreo cinci! Bărbat-su, un libidinos, chiloţar împuţit, îmi venea să-i sparg capu'! Lua-v-ar dracu de babeţi ordinari, sper să nu devin irascibilă la bătrâneţe, că prefer să-mi iau viaţa decât să ajung o nesuferită!

Oricum, a fost o zi superbă, ne-am cam moleşit cu soarele acela şi de la atâtea ore de apă, dar minunat totul! Cam scump 50 RON pentru o zi de distracţie astfel, dar măcar o dată pe vară se merită, chiar şi o dată pe lună.

Paradisul Acvatic...

2 comentarii:

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale