Un sac de box umplut cu aer

Mă interesa pe-o vreme politica de nu mă puteai dezlipi din faţa televizorului. Realitatea TV era muza mea, sursa deplină de informaţie; îmi aduc aminte că în timpul facultăţii pe care am urmat-o la Timişoara, eram în anul 2 şi obsedată efectiv... colegele mele tâmpeau când mă întorceam de la cursuri, ştiau că îmi voi canaliza atenţia pe ştirile la infinit repetate pe canalul respectiv. Urmăream o grămadă de talk-show-uri şi de pe alte canale. Mă atrageau de multe ori, polemicile create, priveam de multe ori cu o greaţă fenomenală, dar cu o atenţie desăvârşită. Ditamai paradoxul...

În anul întâi de facultate nu am avut televizor şi deci scăpasem de viciu şi din fericire, în anul doi, nu m-a ţinut nebunia decât vreo trei luni precedate de alţi câtiva ani de liceu. Ce mai îmi plăcea de Tucă şi Turcescu... devoram emisiunile lor! Nici acum nu îmi displac talk-show-urile, răbdare am în a le viziona, dar mă dezechilibrează... atâtea discuţii în jurul cozii şi impresii, de parcă ei ar fi făcut lumea! Urmând şi o facultate în domeniu, ajunsesem să mă scârbesc şi mai mult.

Urmăream aseară discursurile maestrei Udrea, tot pe Realitatea... e ceva ce te atrage în a o asculta, are un dar nemaipomenit de a întoarce totul în favoarea ei; poate a greşit sau poate nu, de asta nu mă leg pentru că efectiv sunt scârbită de legi, politici, documente, comunicate, critici sau laude la adresa lor! Toţi greşesc, toţi mint, toţi promit marea şi îţi oferă picături, toţi sunt ...

Îmi car bolovanul singură... poate că pâinea mea depinde de performanţele lor, habar nu am, habar nu au... iancu, lacu, sacu şi care-o mai fi, eu sunt de gheaţă în faţa voastră şi nu mă veţi topi; atâta timp cât şi inimile lor sunt de gheaţă, voi trăi imună, în faţa politicii!

N-am fost ultima oară la alegeri şi nici nu mai merg, decât dacă, prin absurd, vreunul îmi topeşte corasonul!

Haleluia!