Cine, ce, cum, unde, când?

De câteva zile caut şi eu să-mi înţeleg menirea printre toate minciunile astea politice şi războaiele interminabile între toţi apelativiştii societăţii faimoase, România.

Fidel Castro cred că ar fi cea mai potrivită imagine alături de care nu îndrăznesc nici măcar să îmi scarpin nasul, învăţat de atâţia ani cu mirosuri care mai de care mai stricate. Norocul meu, însă, este că de bătaie nu mi-e frică, aşa că îndrăznesc orice; nici măcar Fidel Castro al României nu-mi poate pune sare pe rană.

Muc cel mic îmi provoacă sentimente de compasiune şi de obicei acest sentiment trebuie transformat cu ajutorul întinderii unei mâini mai mult sau mai puţin potrivite; cert e că încercarea moarte n-are. O singură problemă ar mai fi aici, îndemânarea şi vitejia personajului şi mi-e cât se poate de clar că ceva pute. N-are rost să fac muşchi la mâini pentru o paiaţă de extraterestru, până la urmă.

Regina salvamarilor, mai degrabă regina blondelor, are noroc că într-adevăr, are clasa aceea de a salva reputaţia celor mai sus menţionate prin "eleganţa" cuvintelor, indiferent de loc, cadru, etc. Spuneam recent că are ceva femeia asta, care mă face să o ascult... mă întreb acum, să-i fie nesimţirea postată în orice situaţie, bunul simţ care îi lipseşte cu desăvârşire sau atitudinea total rece, faţă de toate acuzaţiile primite? Cu câte cuburi de gheaţă trebuie să se învăluie femeia asta! Până acum am ascultat-o, că era vară, mă topeam şi eu de căldură, dar de acum, cu toamna cea bogată, nu mai am nevoie de privirile ei docile, hai, la revedere!

Frumuseţea exterioară e trecătoare cât ai spune "brânză"; ce e înăuntru nu poate fi întinat niciodată atâta timp cât e acolo, bine apărat. Mai apare câte un virus, microb sau câte cele, dar sufletul, nefiind materie palpabilă, nu există să fie infectat dacă mintea nu te lasă.

Aseară se căuta omul antiBăsescu. Or fi mulţi, frate, antiBăsescu, dar nici unul 100%, nici măcar 1%... mai e cineva antiminciună, antiescrocherie, antifalserie, antimizerie, antiticăloşie? În politica românească, zero barat!

Cred că sunt atâţia oameni simpli, de rând, care ar putea mai multe decât toţi cei care în prezent ocupă scaunele degeaba în Parlament...

M-am săturat de atâta vorbărie şi false valori; vorba multă, sărăcia omului!