Am petrecut o zi minunata! Pana la ora 17:00 s-a scurs ziua cum s-a scurs, cu somn pana la 11:00, apoi haleala, televizor si alte treburi plictisitoare, insa de la ora 17:00 pana pe la 21:00 m-am super simtit bine si m-am relaxat ca niciodata! De mult nu am mai simtit atata libertate, atata spirit de posesie asupra naturii! Eram parca un tot cu natura, nu imi doream altceva decat sa ma contopesc cu ea si sa ma topesc usor si fiecare urma de-a mea sa fie purtata de vant in lumi diverse! Dar, cum lucrul acesta e posibil doar in mintea mea, m-am gandit la altceva, muuuuult mai realizabil!
.....................
Am fost plimbata cu motorul prin Fagaras, pe dig, pe dealul Galatului de la periferia orasului si am mers sus, pana la Manastirea Faget cu el! Nu e vorba ca am fost impresionata de baiat, ca m-a plimbat si toate cele, ca doar nu ma face pe mine un motor sau un tip care are asa ceva, dar e vorba de peisajele minunate care se perindau pe langa mine fractiuni de secunda in sir! Aveam casca pe cap dar nu aveam sticla care sa acopere ochii si sa nu bata vantul, asa ca imi lasam lacrimile sa curga; si desi abia puteam respira de viteza pe care o prinsese motorul, nu incetam a imi imagina fel si chip! Treceam pe dig si vedeam derulandu-se pe malul Oltului, copaci dupa copaci, de o frumusete deosebita, plus ca in spate in departare se vedea dealul Galatului, unde am ajuns ulterior! Nu a fost prima oara cand observam minunatiile astea rare din zona noastra, insa de pe motor lumea se vede altfel!
Doaaamne, nu imi inchipuiam altceva decat ce bine ar fi o viata cu numai o patura in spate, pe malul unei ape, cu natura ca si vecina si buna prietena, un loc unde sa fie in permanenta caald, soare, vara, iar mancarea, da-o-n pix, poate lipsi, ca doar 40 de zile rezisti fara mancare dupa care poti muri linistit si impacat!
....................
Cu cat urcam pe dealul Galatului, vedeam Fagarasul tot mai mic in spatele nostru, parca era un oras in constructie, asa vedeam totul; de cum urcam toate acele curbe, ma si gandeam cat de minunat va fi la coborare... need for speed! Yeee! Iar copacii de pe deal, pareau niste ciupercute, numai bune pentru a fi mancate atunci cand doar o patura va fi casa mea!
....................
Cu nasul in vant, cu racoarea naturii in venele cele mai de nepatruns, cu gandurile zburnand prin loc'shoare demult uitate, cu viteza luminii! Imi venea sa urlu de fericire, radeam la un moment dat de una singura, pentru ca de zgomotul vantului vajaind la urechi, cel din fata nu avea cum sa ma auda! Radeam de mine cat de naiva pot fi la privelistile naturii si de ciuda ca nu in fiecare zi traiesc asa ceva! Imi aduceam aminte cum radeam la fel, de una singura, atunci cand am zburat pentru prima oara cu avionul! Nu mai cunosteam pe nimeni, ma intorceam din Grecia unde lucrasem 3 luni si cand a decolat avionul, nu stiam pe unde sa ma mai ascund! Radeam de emotie, de bucurie, de multumire, de nou... iar aseara la fel, radeam de nou, era pentru prima data cand simteam natura de pe motor si imi placea trairea pe care corpul meu o simtea!
Cate vieti avem? Doaamne! De-am avea 'enshpe mii... ca sa ai timp sa faci de toate, sa mori facand ce-ti place in cel mai crunt mod, dar sa stii ca mai ai sanse si poti face altceva! Hahaaa, ca si mie imi vine sa rad! =))=))=))
Pana una alta, o viata doar si trebuie simtita cu tot ce are ea mai bun, mai frumos!
Dati-mi o patura si mi-e de-ajuns!
Nu vreau culcus sa-mi fie asternutul imaculat,Perfect intins peste forma predispusaSa ma protejeze de racoarea capatului celalaltAl tavanului vecinului de dedesupt!Vreau o patura sa fie casa mea,Natura – vecina si prietena mea cea mai buna,Iar ziua si noaptea – musafirii mei de nelipsit!40 de astfel de zile imi ajung, nu cer mai mult!Patura, va rog!
