Vieti senine

Crini imperiali, simbol al frumusetii si mesagerii zeilor, compun un buchet splendid care poate fi trimis unei persoane deosebite.
Eu trimit acest buchet in ceruri, cu flori infinite; sa stii bunico... esti prea sus, dar nu de-ajuns sa nu te mai iubesc! Da, azi, 26 aprilie sunt 10 ani si inca esti vie in inima mea; de acolo de unde esti, sa stii ca te iubesc si stiu ca ai grija de mine in fiecare zi.
Un buchet, ca simbol al nemuririi tale!
...................
E trist sa fim constienti ca viata trece repede, ca lucrurile nu sunt intotdeauna cum vrem noi, ca nu toti oamenii duc o viata cel putin decenta, ca sunt cataclisme, ca cei dragi ne vor parasi la un moment dat... durerea e inadmisibila! Dumnezeu vede cat de mult ne doare si cu toate acestea, suferintele continua!
Cine e de vina? Adam si Eva, sarpele, toti ceilalti de dupa ei in frunte cu noi? Ma enerveaza numai sa ma gandesc sa pun aceasta intrebare... de multe ori simt ca lumea in care roiesc ar fi putut foarte bine sa se lipseasca de mine, sunt prea inciudata pe tot ceea ce inseamna societatea in care traiesc, sistemul care conduce, regulile vietii si principiile dupa care merg lucrurile! "C'est la vie" sau "Asta e viata" sunt fraze care ma innebunesc, dar pe care le afirm si eu de prea multe ori... cu amaraciune in suflet!
Si pentru ca "C'est la vie" si pentru ca nu te poti perinda prin zilele noastre fara curaj, putere si tarie de caracter, am sa inchei prin a dezvalui teoria mea privind moartea, care de fapt se refera la o lume ce include decat oameni care niciodata nu mor, pentru ca viata e prea dura ca sa mai suferim si pentru ca cei dragi ne parasesc! Nuuu, ei nu mor, traiesc decat o viata paralela in care incidentul nu s-a petrecut si in care toata lumea e fericita la cei 2009 ani pe care ii are sau 20, 493, 1298, in functie de anul in care s-a nascut! Refuz sa cred ca cineva moare... moare decat in viata aceasta prezenta pe care o traim noi si pe care o simtim vie zi de zi. Dragii nostrii iubiti sunt bine acolo unde sunt; ne intersectam des cu ei dar nu ii vedem si nici simti, decat recunoaste cu sufletul! De aceea cred eu ca exista si senzatiile de deja-vu! Cate vieti paralele trebuie sa existe de la Adam si Eva, incepand!
Un singur suflet e sus, acela care vegheaza asupra tuturor, restul e viata sub zeci de mii de forme!
Viata e cum ti-o faci; nu trebuie decat sa lupti si sa te iubesti pe tine insuti, sa iti impui standarde... fara ele, esti ZERO barat!
Iar cei dragi tie, indiferent ca ii vei avea langa tine sau nu, cu tot ce te-au invatat ei mai bun, sunt demni de amintirile tale si de lumea in care tu traiesti!
Nimeni nu pleaca...