Printre lacrimi si cearcane

Crunta menire a noastra... trebuie sa o urmam intocmai; in fiecare dimineata, trezirea de la ora 7, in cel mai fericit caz, printre lacrimi si suspine ca nu se mai poate macar o jumatate de ora de somn; de parca acea jumatate de ora ar multumi pe de-a-ntregul, fiinta umana! Cred ca nu conteaza daca e vorba ca faci in fiecare zi ceea ce iti place sau ca te duci mestecand printre dinti cuvinte numai de tine auzite, pentru ca somnul conteaza mai mult... o cearcana in plus si gandul acela ca ai vrea sa dormi inca 2 zile non-stop, iti influenteaza intreaga zi, motiv pentru care trebuie sa facem ceva, sa fac ceva, ca in fiecare dimineata, lacrimile sa se transforme in picuri de bucurie ca sunt fresh si gata de lupta vesnica!

Pasul 1: punerea in pat inainte de ora 00:00, lucru imposibil de altfel, intrucat atractiile (media sau obligatorii) sunt mari si se lungesc uneori cam prea mult;

Pasul 2: am auzit de terapia auto-motivare in fata oglinzii (nu faci altceva decat sa vorbesti cu tine insuti, iti spui, pe langa cat esti de frumos sau frumoasa, cat de bine te simti tu in acea zi, cat de pregatit esti de o noua zi de munca, cat de odihnit esti si cat de motivat); creierashul tau simte, receptioneaza si esti ca nou?
Pasul 3: exercitiile de dimineata de inviorare: ceva flotari, abdomene, geno-flecsiuni, imediat ce te-ai dat jos din pat si abia dupa ce ti-ai terminat seriile de exercitii, mergi in baie, tragi o dushaiala rapida cu apa calduta si mai dai apoi inca o data cu apa rece, rece... pe ochi ca sa faci trezirea finala!
Ar mai fi pasi? In afara de cel in care iti bagi picioarele... :-)
.....................
Fericit cel care nu e nevoit sa isi faca nervi cu somnul asta, dar daca nu esti nevoit inseamna ca esti om plictisit, nesimtit?! Ce viata poti duce altfel?
...
In caz de femeie, o viata de casnica, speli si stai la cratita toata ziua, stergi praful din 3 in 3 minute, mai holbezi un ochi la vreo telenovela spectaculoasa, te intrebi cu ce ai gresit in viata asta si ti-ai dori si tu sa treci in randul femeilor si sa te trezesti in fiecare dimineata ca sa mergi la un serviciu normal care sa iti faca placere, dupa care sa vii abia dupa 8 ore de lucru acasa si sa faci toate astea (daca mai ai chef)!
...
Daca vorbim de barbat scapat de menirea societatii, ar insemna barbat ratat, clar!
...
Chiar si scriitorii, poetii, artistii adevarati care nu au program social obligatoriu de dimineata, se trezesc la alarma cocosului vecinului, iar punerea in pat nu cred sa fie foarte devreme; eventual, foarte devreme de dimineata, pe la ora 02:00, 03:00!
Cum spunea George Ivascu, care doarme cate 3-4 ore pe noapte de cate are pe cap in fiecare zi: "Ai timp sa dormi o moarte intreaga!"
Cat de crunt si cat de adevarat...
Hai, lasa lacrimile si zambeste!