Vieti senine

Crini imperiali, simbol al frumusetii si mesagerii zeilor, compun un buchet splendid care poate fi trimis unei persoane deosebite.
Eu trimit acest buchet in ceruri, cu flori infinite; sa stii bunico... esti prea sus, dar nu de-ajuns sa nu te mai iubesc! Da, azi, 26 aprilie sunt 10 ani si inca esti vie in inima mea; de acolo de unde esti, sa stii ca te iubesc si stiu ca ai grija de mine in fiecare zi.
Un buchet, ca simbol al nemuririi tale!
...................
E trist sa fim constienti ca viata trece repede, ca lucrurile nu sunt intotdeauna cum vrem noi, ca nu toti oamenii duc o viata cel putin decenta, ca sunt cataclisme, ca cei dragi ne vor parasi la un moment dat... durerea e inadmisibila! Dumnezeu vede cat de mult ne doare si cu toate acestea, suferintele continua!
Cine e de vina? Adam si Eva, sarpele, toti ceilalti de dupa ei in frunte cu noi? Ma enerveaza numai sa ma gandesc sa pun aceasta intrebare... de multe ori simt ca lumea in care roiesc ar fi putut foarte bine sa se lipseasca de mine, sunt prea inciudata pe tot ceea ce inseamna societatea in care traiesc, sistemul care conduce, regulile vietii si principiile dupa care merg lucrurile! "C'est la vie" sau "Asta e viata" sunt fraze care ma innebunesc, dar pe care le afirm si eu de prea multe ori... cu amaraciune in suflet!
Si pentru ca "C'est la vie" si pentru ca nu te poti perinda prin zilele noastre fara curaj, putere si tarie de caracter, am sa inchei prin a dezvalui teoria mea privind moartea, care de fapt se refera la o lume ce include decat oameni care niciodata nu mor, pentru ca viata e prea dura ca sa mai suferim si pentru ca cei dragi ne parasesc! Nuuu, ei nu mor, traiesc decat o viata paralela in care incidentul nu s-a petrecut si in care toata lumea e fericita la cei 2009 ani pe care ii are sau 20, 493, 1298, in functie de anul in care s-a nascut! Refuz sa cred ca cineva moare... moare decat in viata aceasta prezenta pe care o traim noi si pe care o simtim vie zi de zi. Dragii nostrii iubiti sunt bine acolo unde sunt; ne intersectam des cu ei dar nu ii vedem si nici simti, decat recunoaste cu sufletul! De aceea cred eu ca exista si senzatiile de deja-vu! Cate vieti paralele trebuie sa existe de la Adam si Eva, incepand!
Un singur suflet e sus, acela care vegheaza asupra tuturor, restul e viata sub zeci de mii de forme!
Viata e cum ti-o faci; nu trebuie decat sa lupti si sa te iubesti pe tine insuti, sa iti impui standarde... fara ele, esti ZERO barat!
Iar cei dragi tie, indiferent ca ii vei avea langa tine sau nu, cu tot ce te-au invatat ei mai bun, sunt demni de amintirile tale si de lumea in care tu traiesti!
Nimeni nu pleaca...

Only Time

Dragostea? Ce este ea? Pentru mine e un firicel de ata aflat intr-un balon pe care il porti cu tine toata viata si pe care il arati celorlati atunci cand simti nevoia! Cand doua baloane se ciocnesc, firele ies la iveala, care mai de care cu propriile caracteristici! Nu multi stiu sa aprecieze un "simplu" fir de ata si de aceea pornesc mai departe in cautarea ghemului! Prostii, ei nu stiu ca ghemul nu-l detine nimeni?
O data ce balonul a fost spart si ai si ramas singur, cu ata proprie, nu mai ai acoperamant pentru firicelul tau, paznicul lui esti tu insuti!
Firul meu de ata e galben si a mai fost impartasit, momentan a prins putin o culoare de un gri-galbui, trebuie sa am grija de el, doar perechea lui il poate ajuta sa redevina galben imaculat! Hmmm, grea lupta...What is love but the strangest of feelings? A sin you swallow for the rest of your life? You've been looking for someone to believe in...
Keep looking!

Tot raul inspre bine, dar totusi, prudenta, va rog!

//////////////

Dupa ce ca eram plina de oboseala in mine si suparare dupa o zi intreaga, m-am mai si enervat la finalul zilei, pentru ca desi fusesem cu 15 minute, in statia de autobuz, inaintea venirii ultimei curse, nu a mai aparut nimic... plus ca am stat si 5 minute peste program! Stiam eu ca vin autobuzele mai repede intotdeauna, dar nici chiar cu atat mai repede, ca omul saracu' ce face? La 11 noaptea, pornesc de nebuna pe strazi intunecate, j'de mii de metrii, pentru a ajunge la destinatie... ma fute draku pe strada prin vreun boschet, imi da in cap, imi fura tot si ma mai si lasa cu sechele! Te increzi, frate, in societatea asta si tot degeaba, sa-mi bag ceva, ca m-am enervat rau in seara asta! A trebuit sa iau taxi-ul ca dee... chiar nu ma vad bine prin zona in care am de mers pana la camin! Am mai mers eu serile, da tot cu frica in san, de mi-a ajuns!

......................

Imi aduc aminte, intr-o seara era aproape de miezul noptii si trebuie sa trec printr-un parc de pe Alba Iuliei ca sa o iau inspre camin; era aproape de miezul noptii si chiar cand sa intru in parc, vad 2 tipi masivi in dreapta mea, venind inspre mine... uuuupps imi spun in gand si ma cuprinde panica, toate caldurile... am grabit putin pasul si cand am pus piciorul pe prima treapta, am luat-o la fuga pe scari, pana in strada, cand am dat de lumina de m-am mai linistit putin! Intr-o alta seara, stiu ca tot drumul eram speriata si tot tresaream la vederea umbrei mele! Groaznica seara, simteam o tensiune in juru-mi si in mine si cred ca de aceea tot ma speriam la zarirea oricarei privelisti in jurul meu!

.....................

Trebuie avuta mare grija, in ceea ce ne priveste pe noi, fetele, pentru ca golanii, impertinentii, perversii si obsedatii sunt la tot coltul si Doamne Fereste de ceva rau!

....................

Ma bucur totusi ca in seara asta m-am ales cu un sofer de taxi foarte dragutz... m-a vazut el suparata si obosita, am intrat in discutie pe drum si am dezbatut un subiect care mi-a dat de gandit! Pe langa faptul ca se spune "dupa tramvai si un barbat sa nu fugi niciodata pentru ca vine altul", m-am ales cu un "femeia merge intotdeauna dupa un feeling, pe cand barbatul dupa instinct!" Cred ca e mai buna solutia barbatului... e mai usor! de ce atata sentiment din prima, cand nici macar nu stim ce va iesi pe viitor, viitorul insemnand chiar si a doua zi?

....................

Am lamurit si cu belgianul toata povestea... am vorbit pe messenger asta seara si macar acum stiu sigur in ce ape ne scaldam, pentru a ma scapa de un stres! Ramane amintirea unor luni de senzatie, pentru care nu regret absolut nimic, si un prieten bun!

Viata e ciudata si complicata, trebuie doar sa stim cum sa ne pliem printre evenimentele care ne cuprind!

Tot raul e inspre bine, chiar si de ar fi sa dai cu capul de zeci de pereti, dupa care sa trebuiasca sa te repliezi si reorientezi in viata!

...................

E normal sa traim stari si stari si sa ne enervam, sa iubim, sa visam, sa ne fie frica, teama... pentru ca nimic nu e perfect! Trebuie sa fim prudenti cu cele ne-omenesti si important e cu ce ramanem in suflet!

Sfarsit de vacanta... roadele!

......................

Mai o zi si s-a dus cu vacanta dintre semestre... la inceput, ma simteam pustie ca s-a terminat nebuneala, stresul zilnic, zbenguiala noastra si toata munca aceea depusa in fiecare zi, atatea ore buuune. Nu am plecat acasa decat tarziu, luni seara, iar Sambata dupa-masa m-am si intors la Sibiu, pentru ca, sincera sa fiu, nu prea am eu ce face acasa!

.....................

Primele zile de vacanta mi-i le-am petrecut la Sibiu, pe la spectacole, la camin, m-am uitat la filme, am citit si am dormit; am iesit si cu 2 verisoare de-a mele... cu Ana m-am intalnit la o matusa de-a mea, unde ne-am jucat remi, ea mi-a povestit de cuceririle ei (are doar 11 ani), am fost in oras... ne-am simtit bine; cu Delia, am fost la un spectacol, aici la Sibiu, dupa care am fost sa mancam clatite cu frisca si ciocolata, undeva in "No6". Luni, cum am spus, am plecat acasa; nu aveam de gand sa plec, decat abia Marti dupa-masa, insa faptul ca nu avusese loc intalnirea dorita, Luni dupa-masa cu cine trebuia, m-a facut sa imi doresc sa plec acasa si sa nu mai revad Sibiul pentru cateva zile.

.....................

Ai mei nu stiau ca ajung, nici nu i-am anuntat de razgandirea mea, asa ca s-au trezit pe nepusa masa, cu mine acasa; oricum, parintii se bucura intotdeauna cand isi revad copiii, asa ca nu s-a pus problema de lucruri grave. Am mancat bine si ne-am pus la taclale, cred ca m-am mai ratacit putin si pe net, dupa care la somn, pana a doua zi, pana pe la 11:00. Deja eram racita cobza cand m-am trezit, de unde, nu imi dau seama, cert este ca nasul meu era ca un robinet stricat care pornea tot la 5 minute, iar vocea mea, o luase razna! Simteam deja ca vreau sa ma intorc la Sibiu, nu stiu de ce, dar nu eram in largul meu. M-am apucat sa citesc si am tot citit, pentru ca nu aveam chef de altele, nici macar de oras; pana Vineri dupa-masa, cand m-am trabmalat pana la biblioteca, nu iesisem nici macar pe balcon cu nasul.

.....................

Imi placea sa stau si sa citesc, sa ma uit la tv, pentru ca trecusera luni bune de cand nu mai pornisem un televizor, si sa stau sa ma relaxez; incepuse sa-mi placa atmosfera aceea calma, fara nervi, stres, oboseala si as fi vrut la un moment dat, sa mai dureze inca mult si bine, starea.

Joi seara, insa, a reinceput dragostea mea pentru viata, ca sa spun asa; tatal meu plecase in control de noapte si asa ca fiind tarziu, trecut chiar de miezul noptii, am aprins televizorul, pentru ca nu era ora de citit, si am dat peste o emisiune ce avea titlul "Iubire interzisa". Mi-a fost imposibil sa nu raman sa ma uit, pentru ca asa ceva ma atrage la nebunie si m-am distrat copios. Erau invitate 2 cupluri (Viorel Lis - Oana si Liviu - Israela). Multi ii numesc bunicul si nepoata, respectiv mama si fiul. Pentru mine nu asta conteaza, cred ca iubirea nu are varsta si ca noi oamenii mai maturi in privinta dragostei, cautam parteneri maturi pe care sa te poti baza oricand, alaturi de care orice conversatie devine o discutie incitanta si placuta, ai incredere, crezi in sprijinul lor si asa ca indiferent de varsta persoanei de sex masculin sau a celei de sex feminin, daca cele 2 persoane se simt foarte bine, una in prezenta celeilalte, apare si atractia fizica si asa mai departe; dupa care, inevitabil, constati ca ti-e foarte greu sa te desparti de persoana respectiva si hop-top, nu mai dai inapoi, iar multa lume, datorita diferentelor de varsta, acolo unde este cazul, se trezeste sa comenteze si sa critice, de ciuda frate, nu de altceva. recunosc, mai critic si eu, acolo unde simt ca este fals, dar la urma urmei, doar ei stiu ce au in casa si treaba lor, ca doar nu stau eu sa le suflu mucii pe la colturi!

....................

Tare comic, Lis asta... pe langa dedicatia facuta Oanei si vocea impecabila pe care a avut-o, tremurul vocii si timiditatea din ochi, a trantit niste poante asa faine... Iata cateva dintre ele: "Cica olteanul o face dimineata cu nevasta lui, ca sa fie sigur ca el este primul!" =)) sau: "Care este diferenta dintre un barbat si o femeie? Pai diferenta nu exista, diferenta, intra!" =))=)) "La sah, barbatul face intotdeauna 'sh', iar femeia, 'ahh', iar la table, daca o prinzi descoperita, o dai afara din casa!"; spuse din gura lui si cu mimica lui de om shod, ati rade si mai mult.

Dragutza foc, domnisoara asta a lui, Oana... are cica 30 de ani; el o fi avand vreo 70 saracu', dar se tine bine si e un om cu multa scoala a vietii!

Celalalt cuplu, si el pe acolo, ea are vreo 60, el 38. Se iubesc sau nu, treaba lor, cert e ca si ei au facut show... au cantat si au dansat impreuna, isi etalau proiectele viitoare... erau dezghetati oamenii si mi-a facut placere sa ma uit la emisiune. Moderatorul nu era el prea convins de invitatii lui, cel putin eu asa am simtit lucrul asta, dar ce conteaza, atata timp cat cei prezenti pe canapea au fost open-minded si cat se poate de liberi? Ca doar atata timp cat nu le dam noi de mancare altora, sa faca ce stiu ei mai bine, evident, in limita responsabilitatii si respectului celorlalti!

...................

Si eu am avut un iubit care era cu 9 ani mai mare decat bine si am dus-o bine asa... cand o minte frageda e de fapt coapta, cauta ceva mult mai copt si atunci mi-i se pare normal ca sufletele coapte sa se accepte!

...................

Vineri am iesit si eu din casa, mai plina de viata in comparatie cu zilele care trecusera; am fost la biblioteca si am chemat si am vb cu prietenele mele sa ne si vedem cu ocazia asta! Si uite-asa am ajuns de am stat aproape 4 ore impreuna; am fost de am cautat cizme pentru una dintre ele, plus cadouri de Valentine's ca deeee.... ele aveau cui oferi cadou! Atata am mai ras si cu ele... aveam niste glume in program de si eu ma minunam; de mult nu mai rasesem asa cu pofta, mi-a prins tare bine compania lor, muuult mai bine decat ma asteptam!

Inainte sa ne luam tye si sa plecam fiecare la casa ei, am aflat ca prietena mea O. (noi suntem 3 fete: A, L si O), trecuse in randul domnisoarelor care s-au lasat purtate de sentimentul iubirii. Dintre noi 3, ea mai ramasese sa cunoasca acest taram, dar pentru ca cei din viata ei de pana atunci, nu se dovedisera a fi merituosi de un asemenea castig, normal ca nu li-i s-a oferit nimic! Am fost fericita, mandra de prietenia noastra si chiar daca domeniul teatru nu este un subiect comun noua, eu voi fi intotdeauna dispusa sa cunosc viata lor si evolutia lor, avand in vedere cele cateva dati pe an cand ne vedem.

Acum toate 3 avem iubiti seriosi, din cate se pare, sper sa ne mai tina mult!

Aaaa... si sa va spun! Am un nou iubit; dupa atatea dezamagiri in relatiile mele cu baietii astia, m-am relegat la cap chiar Vineri seara cu un baiat pe nume Alex, din Fagaras! Ne dadeam noi tarcoale inca din Noimebrie, dar abia de vineri, 13 febr, ne-am sarutat prima oara si suntem impreuna mai oficial, asa! E un baiat simpatic, cu principii bine stabilite, unele cam drastice asa, dar sunt de acord cu ele, sunt ale lui, fiecare ne formam propriul sistem de gandire in viata! Are o voce calda si imi face placere sa stau de vorba cu el, are tot 22 de ani si e trecut prin viata, e destul de matur pentru varsta asta! Sper sa dureze chestia, mi-as dori mult, mai ales ca vin dupa o relatie care s-a stins usor, dar sigur!

....................

Acum sunt la Sibiu, am sarbatorit Valentine's day, fara Alex, la spectacolul "Take, ianke si Cadar" si am mai tras o portie de ras, de simtit bine; si maine e o zi si un spectacol frumos, abia astept sa merg, iar Luni, un nou semestru!

Deocamdata toate sunt optimiste in sufletul meu si vreau sa mai trag ceva timp de ele...

Noapte buna, ca e ora 03:15 si mi-e somn.

M-am uitat si la "Memoriile unei gheishe"... Doamne, minunat, superb film! Cata vibratie...

Raman cu ganduri multe ianinte de somn... sper sa adorm repede, sa nu am timp sa meditez la prea multe!

...................

Vise placute!

Putin timp pentru creatie...

.......................
"- Ma iubesti?, intreaba soarele, pamantul.
- Da, te iubesc, pentru ca mi-e atat de bine atunci cand imi transmiti caldura prin talpile-mi rigide si faci ca totul deasupra mea sa reinvie si sa zambeasca!
- Dar pe noi ne iubesti?, au intrebat norii.
- Si pe voi va iubesc, pentru ca oferiti putina odihna sufletului meu, atunci cand devine prea infierbantat si ma avertizati ca totusi, nu toate sunt roz si atat de imbucuratoare! Important e sa dispareti rapid din calea mea!
- Cred ca si noi suntem de luat in seama, nu-i asa? intrebara picurii de ploaie!
- In mod cert, doar ca voi imi oferiti tristete si durere multa, mai ales atunci cand va izbiti atat de puternic in trupul meu rigid; el e totusi rigid si imi este imposibil sa nu reactionez la impulsuri.
- De ninsoare ce ai de spus?
- Cu tine n-am nimic, doar atat, ca te rog mult fa in asa fel incat sa nu inghet prea tare, caci e dureros si simte acest lucru si cel mai mic ungher al sufletului meu;
- Dar ce parere ai despre intreaga natura?, intreba cineva.
- Cred ca fiecare va puneti intr-un fel sau altul, amprenta pe darurile mele; direct, indirect, mai de aproape sau mai de la departare, mai intens sau nu... prin voi exist si traiesc, fara voi, as fi nimic, mort, fara viata! Voi ma infloriti si tot voi ma doborati.
Viata fiecaruia e un soi de bolovan care se plimba dintr-o mana intr-alta, intr-un anumit cadru, bolovan care se tot modifica (isi schimba forma, culoarea, crustele, materialul, locul, duritatea, temperatura, vecinii, mainile care il ating sunt de fiecare data altele...). Un bolovan care pleaca dintr-un anumit loc si ajunge, incontestabil in cel mai nebanuit cotlon al universului.

Si cred, ca fiecare bolovan, si-ar dori la sfarsit de drum, sa revina, cu tot cu transformarea lui, la intaia lui casa!"

..........................

"De dor, maica, de dor!"

Sa filozofam putin!

Sorescu - poezii si Shakespeare - povestiri! Principala tema pe vacanta, pe langa toate exercitiile elementare de zi cu zi...

Desi am ce face, parca tot mai bine era cand mergeam la facultatea aia de medicina, la etajul 4, in sala noastra draga, de dis de dimineata si pana tarziu in noapte! Mi-e dor atat de muuullt, ca abia astept sa reincepem!

.........................

Ma simt pustie, vreau sa zburd, sa dansez, sa alerg, sa fiu in varf de munte si sa respir aer rece, sa simt ca ma trec toate frumusetile si sentimentele firesti! Poate ca nu neaparat vreau sa reincepem, dar vreau macar saptamana asta, ca tot este vacanta, sa ma bucur de ea intr-un mod mai agitat, sa nu ma rablagesc de tot!

Ieri m-am trezit devreme, chiar foarte devreme, la ora 8:30 si nu am mai dormit toata ziua, pana la 3jumatate noaptea cand m-am pus obisnuit la somn! Mi-am downloadat o gramada de filme recomandate, mi-am transcris poezii de-a lui Sorescu (minunat poet), am fost la o matusa de-a mea si am iesit la oras cu o verisoara de-a mea! O zi frumoasa... o zi in care, printre altele, mi-am dat seama cat de profunda si adevarata este vorba "Frate, frate, dar si branza e pe bani!" Atata timp cat vorba e folosita in familie, intre neamuri, zau, ca e dureroasa! Am primit-o adanc si e bine ca macar mi-am dat seama cu cine am de-a face, sa stiu sa nu mai apelez la manierele tale false, prefacute!

..........................

In fine... azi! Am iesit cu o alta verisoara la teatru, am fost sa hahalim ceva si am stat de povesti; cred cu tarie ca e important sa treci prin experiente cu baieti, de tot felul, pentru ca astfel devii mai altfel, mai puternica, mai pretentioasa (exact cum trebuie sa fim noi fetele) si avem personalitate impunatoare, nu se joaca toti smecherii si putzoii cu noi! Decat cuplata de prin clasa a -VIII- a si maritata cu acelasi, mai bine prin vreo 10, cu suspine, lacrimi, nervi, bucurii si cate alte cele, pana cand sa ajungi la final la cel pe care il meriti! E greu sa treci prin viata si numai cei cu adevarat puternici, reusesc sa finalizeze traseul, mandrii de realizarile lor generale!
..........................

catralioane de oameni, catralioane de chipuri, catralioane de personalitati; unul, nu e la fel cu celalalt; o minune a lumii care trebuie sa ne placa si sa cautam sa invatam de la ea...

Prea delirez iarasi si ma iau cu filozofiile lui peste!

haidi pa si noapte buna!

Maine am intalnire cu Codru Verde de Brad si abia astept!

Imi scot si atzele... scap de ele, in sfarsit, sa nu imi mai aduc aminte de patzania vietii mele!

.........Mdaaa.........

1-er...

Ha haaaa...

Dupa examenul de improvizatie, la care am avut emotii, normal, a venit dupa abia 2 zile, si examenul la actorie! Emotii?! Daaa... A fost cu public examenul, asa ca mi-am chemat si ceva neamuri sa vina sa aiba cunostinta despre ceea ce se petrece cu noi, studentii la actorie! A fost o provocare pentru mine, pentru ca fiind cunoscuti apropiati in sala, as fi avut, poate, tendinta de a ma pierde! A fost bine, insa, cu totii ne-am descurcat bine, si precum au spus profele noastre, indiferent daca au fost momente de ezitare si emotie, ele au fost controlate si s-au gasit solutii de catre fiecare in parte!

....................

Au fost jocuri si "Auditia" lui Alexandr Galin, in care fiecare dintre noi si-a pregatit un moment prin care sa arate ce are el mai bun... e bine ca desi am fost 15 oameni, numerele au fost foarte diferite, in asa fel incat, cum spunea Ivascu, nu ne-am dorit nici unul sa ne 'omoram' intre noi!

Profesorii au fost multumiti de noi, sunt incantati de evolutie si asteapta tot ce e mai bun de la noi!

....................

Nu stiu cati dintre spectatorii care nu aveau nici un fel de legatura cu acest domeniu, au inteles ce s-a intamplat acolo; spun asta pentru ca in momente tensionate, in care erau lacrimi pe chipul colegilor, datorita incarcaturii momentului, unii radeau! Cat de firesc poate fi lucrul acesta? Personal, ma lasa rece si m-am incurajat acum, sa nu mai imi pese de credintele altora! Crezi draga ce vrei, daca esti habarnist la capitolul "teatru si actorie" si nici nu vrei sa incerci sa intelegi, ma doare in cot, nici acolo... mai rau; imi voi face in continuare treaba, voi lupta si voi fi printre cei mai buni! Multi nu inteleg si cat de fericit este cel care nu intelege! Artistii inteleg multe si de aceea sufera, se emotioneaza mult mai profund decat omul obisnuit care analizeaza totul cu mintea si nu cu sufletul!

.....................

S-a incheiat o etapa... semestrul I al anului I! Repede s-a dus si cum spunea Ivascu, imediat ne trezim in Iunie, apoi la sfarsit de facultate si o sa ne para rau de trecerea atat de rapida a timpului! O familie e pe cale sa se formeze, sper sa continue cresterea, iar la final, ne va parea rau daca nu tragem de noi asa cum trebuie!

Acum e vacanta pana in 16 februarie... greu va trece timpul, pentru ca nu vom mai fi impreuna, nu vom mai munci pana tarziu in noapte, nu vom mai manca parizer cu mustar si nu vom mai sta toti la masa; nu vom mai rade, nu vom mai auzi certuri, nu vom mai simti tensiuni, va fi fiecare la casa lui!

Abia astept sa reincepem in forta, deja, dupa nici o zi de pauza, simt ca sunt a nimanui...

.....................

A fost un semestru frumos, in care am crescut frumos... si voi mai creste, doar asta si vreau! Cate putina apa in fiecare zi si voi vedea la final, un stejar mare si impunator, la vederea caruia toti sa se emotioneze!

Doamne Ajuta!

.....................

Codru verde de brad mi-a promis o intalnire intre 4 ochii pentru Luni, ora 13:00! Abia astept... dupa audienta avuta la Ivascu, imi prinde foarte bine, pentru ca vreau sa cunosc mai multe despre... poate voi ruga ceva si la "madame", sa vad, inca nu stiu sigur! Mi-e draga si ea...

.....................

N-am prea dormit azi, desi e vacanta... m-am obisnuit tot cu cate putin somn si nu pot sa ma pun devreme in pat sau sa ma trezesc tarziu, pentru ca bioritmul mi-i s-a schimbat! Mi-e bine deocamdata si dupa cum spunea din nou, Ivascu, "Avem timp sa dormim, o eternitate"! Cata intelepciune intr-un om atat de mic; mic fizic, pentru ca intelectual si uman, e un om foooaaaarte mare!

Cat noroc pe capul meu ca am fost lasha acum 3 ani si nu am dat la teatru! Daca as fi dat, as fi fost intr-un mediu pe care nu mi-l doresc, si nu as fi fost acum cu gasca asta, nu as fi avut-o pe "madame" si pe Codru verde de brad, pe Ivascu... pentru mine, cei trei, sunt cei care conteaza cel mai mult; oricum, toti indrumatorii sunt geniali si suntem norocosi, generatia mea, ca suntem dushi in spinarea atator oameni minunati!

.....................

Cum am spus? Vacanta? ........

Nuuuuuuuuuuuuuu

nebunie...

02.02.09 .... nebunie totala!

Cate lucruri se pot face intr-o singura zi, daca exista dorinta si rabdare!!actorie, improvizatii, interviuri, dansuri in ritm de ABBA, doar ca pe sunetele celor din filmul Mamma Mia... dezmat si dezastru total!

O zi absolut de intrat in istorie pentru anul 1 actorie, Sibiu, clasa domnului George Ivascu... cate nu se nasc in momente de criza! Mai sunt 3 zile si avem examenul la actorie... una dintre temele cele mai importante, spun eu, am aflat-o abia Joia trecuta, dar concretul, nu s-a nascut decat astazi! "Auditia" lui Alexander Galin si momentele fiecaruia dintre noi, cei prezenti in examen, sunt foarte faine, fiecare si-a pus mintea la contributie in aceasta zi... Codru verde de brad, saraca, a dansat si ea cu noi, la momentul fetelor si s-a inrosit toata (deee... era cald in sala, atmosfera incinsa si era si cu un plovar mai gros)! Ma bucur ca avem profi atat de implicati si ca ne ajuta in fiece moment al nostru din aceasta facultate... cu bune, cu rele, ei sunt alaturi de noi si nu ne-ar lasa la greu in nici o secunda! Se merita fiecare secunda petrecuta acolo, in sala 42, pana la 12, 1 noaptea...

.......................

Si snururile pentru marinica... in pielicica mea... or fost si ele! La un moment dat, complet derutata pe tema mea, am vorbit cu Codru verde de brad si m-a ajutat mult, m-am linistit! Eram complet bulversata ca nu mai imi iese nimic... atatea ganduri si idei, de ma pierdusem in fals, tu-i mama ei de treaba, ca maine, adica astazi deja, avem examenul la improvizatie, ooooffff!

.....................

Momentul Mihaelei de la Auditia, e genial, cu panglica... "Honey, Honey..." si multe altele, am sa mi-i le notez in caietul meu de actorie!

Ma bucur ca proful meu de licenta de la cealalta facultate, mi-a refuzat lucrarea, ca altfel nu stiu zau cum as fi facut fata atator solicitari! Nu am aflat decat saptamana trecuta lucrul asta, era cica varza lucrarea mea si nici nu ma mir, la cat de mult timp am avut pentru a ma ocupa de ea! S-ar fi putut, e vina mea, doar ca am tot amanat si iata ca pe ultima suta de metri, nu s-a mai putut de data asta!

Da ce-i in mana nu-i minciuna si ma bucur ca am timp de actorie!

.....................

Cu dreptul inainte si cu tot ce-i mai bun, adevar si provocare, nimic mai mult, ca restul... de la sine! Profi super sunt, dorinta am, trebuie doar sa decurga totul frumooos! Deschiderea mea e mult mai mare, se simte... se poate si mai mult? Evideeent, so...

Keep fighting!

si bafta maine, Doamne Ajuta!

Patzanii...

oare cat la suta din populatia lumii, intr-o viata de om, reuseste sa se raneasca cu sticla, la fund? Habar nu am, dar numarul lor trebuie sa fie foarte mic... si printre ei, nu stiu cum am reusit, dar ma aflu si eu!

........................

Eram la scoala, un coleg se prostea aratandu-ne trupu-i si fundu-i de dincolo de geam, iar eu, ca sa-l inciudez (si el facea de ciuda chestia asta, pentru ca il incuiasem afara), m-am dus sa-mi proptesc si eu fundul de geamul usii! Foarte prost, insa, din partea mea, pentru ca am facut putin, un salt prea mare, cu spatele, si buuumm, o pocanitura... nu am realizat ce s-a intamplat decat atunci cand am vazut geamul spart, pentru ca nu casuse nici macar un ciob pe jos, iar colegii m-au strigat spunandu-mi ca m-am taiai pe fund; eram atat de socata de ce am facut, incat nu mi-am dat seama daca ma doare, cat de grav este... am realizat insa toate astea mai tarziu! Am fugit repede la baie si cateva colege, repede dupa mine sa ma ajute si sa imi puna ceva provizoriu pe rana, ca sa inceteze sangerarea! Taietura era cica de vreo 4 cm, adanca... a trebuit sa merg la urgente (singura, ca profa nu a mai lasat pe nimeni sa vina cu mine), dar noroc cu rudele astea a mele din Sibiu, in special cu o matusa de-a mea care lucreaza la spital si pe care am sunat-o sa ma ajute! M-am dus repede la ea, m-a curatat, mi-a pus pansament si ne-am indreptat catre sectia de chirurgie plastica unde m-au cusuuuuut!

........................

Imi venea sa plang de ciuda, mi-era frica... m-au pus pe o masa de operatie, asa cum am vazut prin filme, acoperita cu cearshafuri verde, unul dintre ele, fiind pus, asa mai ridicat, deasupra capului meu, ca sa nu ma pot uita si sa vad ce se intampla acolo... deeee, ritualuri de-a lor! M-a durut putin mai tare atunci cand mi-a facut injectia de amortire, in rest, parca imi masa cineva buca;

........................

Am plecat de acolo ingandurata, realizam tot mai mult ce s-a intamplat si am scapat usor; mi-a spus-o chiar si doctorul, care demult operase un barbat, mare profesor de matematica pe la Timisoara. Inainte de a incepe nu stiu ce mare eveniment, acest profesor a mers la toaleta si pentru ca il taiau cele mari, s-a urcat domnul nostru cu picioarele pe colac; prost, gresit, dezastruos, mai ales ca cica avea vreo 120 Kg... a alunecat si a cazut de s-a nenorocit saracu' om, tot, la cur! Oooofff.... nu scapam noi asa usor de alea rele!

.......................

Am vorbit de am pus si geamul, trebuia sa rezolv lucrurile in aceeasi zi, nu puteam lasa sala de clasa neacoperita; bani in plus... ata e, bine ca nu s-au petrecut lucruri mai grave!

Unii colegi mi-au spus ca poate ma cumintesc o data cu patania asta; altii ca sunt eu si ca o sa le raman in istorie! Oricum ar fi, zau ca trebuie sa ma cam las de ghidusii; am fost marcata toata ziua: o zi de luni... am inceput in tromba saptamana, nu gluma!

Ma cam doare la ora asta si spunea matusa mea ca o sa ma mai doara cateva zile, pana se inchide rana... daca nu pot sta locului, merit!

......................

Parca simt ca ceva s-a schimbat in mine... sper sa nu o pierd pe Anca mea si totodata sper sa raman eu, doar ca putin mai atenta si mai cu capul pe umeri!

Noapte buna... e ora 02:34 de minute! Am dormit de la ora 21:00 pana la 01:38; nu mai aveam net si asa ca m-am pus la somn, macar sa nu imi aduc aminte de cele intamplate! Acum, ma reintorc la somn, macar pana la ora 08:00 dimineata; o sa dorm cam mult, dar sa ma odihnesc, ca trebuie!

Dumnezeu ma iubeste...

Dincolo de o simpla infatisare...

Dupa atatea indopari cu fel si chip, corpul meu a cedat... dormeam 3 - 4 ore pe noapte si ma hraneam cu multivitamine si sirop de catina, pentru a rezista! De vreo 3 saptamani o tineam tot asa! E drept ca imi dadea energie si toate cele, dar simteam in permanenta nevoia de a dormi si de a ma retrage in coltul meu pentru a ma odihni! Nu degeaba Duminica trecuta, cand am stat la scoala pana hat, tarziu, pentru ca erau interviurile cu Ivascu si trebuia sa asteptam, adormeam pe oriunde si in orice pozitie, de se minunau unii colegi! Cum inchideam ochii, incepea atmosfera de vis...

.......................

Ieri insa, pentru ca s-a acumulat prea mult nesomn, am cedat, solutiile cu vitamine s-au risipit nitzel, pentru ca simteam ca le-am luat degeaba in momentul acela... efectiv mi-i se inchideau ochii singuri, capul plesnea de durere, nu puteam nici sa ma ridic in picioare si sa stau dreapta! E grav, mai ales pentru ca imediat se apropie examenele cele mari si mai importante, iar corpul meu nu mai reactioneaza pozitiv... Abia astept sa scap si de rahatu' de licenta, mai am astazi de scris, o sa stau toata ziua, si sper sa o pot trimite dracu' sa ma scap de un stres deocamdata; trebuie sa vad cat de bine este conceputa, in functie de ce imi va spune profu, sa stiu ce mai modific pana in 6 februarie... Oooooofffff, Doamne!

.......................

Asadar, somn, odihna ieri, in cea mai mare parte a timpului, pentru ca altfel nu stiu cum as mai fi reactionat... Mai pe dupa-masa, matusa mea venita din Portugalia acum o luna, m-a sunat ca maine pleaca, lucru pe care de altfel il stiam, aveam oricum de gand sa trec macar o ora pe la ea sa imi iau tye; m-a chemat in oras, alaturi de celelalte neamuri... am fost 9 oameni; initial am fost la o alta matusa acasa, de unde am luat pe toata lumea! Acolo am mancat ceva prajituri, uaaaii ce pofta imi era, ca nu mai mancasem nici de mult si am purces apoi in club Einstein din Piata Mica! Si ce ma surprinde pe zi ce trece tot mai mult, e faptul ca am o verisoara de 11 ani care a venit si ea cu parintii ei si care arata ca o domnisoara in toata regula, parca ar avea 16, 17 ani! Nu o mai vasusem de vreo luna pe ea... oricum, si atunci era la fel de bine dezvoltata, e foarte inalta si gratioasa, cu parul lung, mai blodutz, bine imbracata si ingrijita, foarte luminata la fata, si foarte iubita de parinti! La un moment dat, am observat in timp ce stateam la masa, cum tatal verisoarei mele o privea atent zambind, in timp ce ea sorbea din cocktail-ul pe care si-l comandase... atunci am realizat iubirea mare pe care i-o poarta si mandria lui de tata pentru ca are o fata atat de frumoasa. L-am urmarit in continuare si i-am surprins privirile de mai multe ori, indreptate spre 'comoara' lui... la un moment dat parca avea lacrimi in ochi; stiu doar ca ea spunea ceva si lumea din jur zambea... tatal plangea in sinea lui, dar erau lacrimi de bucurie, am putut realiza asta! Nu l-am vazut niciodata aratandu-se atat de profund; el este intr-adevar foarte glumet, stiam ca tine la fata lui, soarele lui, unica din lume, dar nu credeam sa il vad atat de sensibil, pentru e foarte mandru de fel!

.........................

Tot aseara, in timp ce eram acasa la matusa mea de unde trebuia sa plecam in oras, verisoara de care am vorbit, ii spune unui alt verisor: "Ce ma enervezi mai Lau, tu de ce nu zambesti niciodata?" E adevarat, zambeste foarte rar si zambeste putin, dar e un tip foarte profund si el... imi aduceam aminte de Regele Mihai care intr-un interviu, a fost intrebat de ce nu zambeste niciodata... viata e totusi serioasa si nu trebuie luata in deradere; atunci cand zambesti prea mult, concentrarea ta asupra lucrurilor cu adevarat importante supravietuirii, se pierde!

........................

A fost o seara placuta, m-am simtit bine alaturi de rudele mele, am revenit putin la jocurile copilaresti alaturi de verisoara mea si ne-am prostit putin cu totii... la un moment dat, in club Einstein, una dintre matusi, descoperise ca Dj-ul era francez si ce frumos era imbracat... la camasa albastra si cravata verde; avea cred vreo 35 de ani si era tare acaparat de muzica pe care o selecta; am scris pe un servetzel, cu un pix, "Bonsoir, tu fais quoi cette nuit?", dupa care mi-am lasat buzele rosii ca semnatura... Ne-am simtit bine pana pe la ora 1:00, apoi m-am reintors in camin si somn direct, pana de dimineata la ora 10:30...

......................

Am dormit destul si ieri si azi-noapte, mi-am revenit cat de cat, now, back to work cu mare grija pentru zilele ce urmeaza... examenele mari se apropie, trebuie sa fiu cat de cat fresh!

E duminica, dar am totusi haine de pus la spalat... ma duc sa vad daca e libera masina;

Paaa....

Un singur suflet

Atunci cand un lucru iti creaza placere, il tii in mana si te joci cu el din dragoste, l-ai pastra in permanenta in rucsacul tau, in buzunar, in suflet... problema este ca multi poate sunt invidiosi pe ceea ce ai tu, ca ei de ce nu au sau poate pur si simplu nu te inteleg, dorind sa "te ajute" prin insistentele lor de a iti schimba opinia si "jucaria". Nimic nu e intamplator sau rau-voit... uneori exteriorul te influenteaza negativ fara intentie, iar tu nu iti dai seama... poate ca sufletele sunt la fel, dar exista teama, nesiguranta, si interpretezi gresit... Si ce bine este atunci cand sufletele incep sa se apropie unele de celelalte si isi gasesc puncte comune, mai puternice decat se credea la inceput! E frumos si simplu, sa simti cu adevarat si sa iubesti neconditionat acele sufletele care se aseamana cu tine si alaturi de care iti petreci viata, cu bune si cu rele... o viata pe care toate sufletele asemenea tie, o cauta!

Noi, suntem 15 inimi care bat, 15 suflete, toate avand aceeasi dragoste, acelasi scop... incet, incet, se contureaza sigur, forma care va da viata mai departe, sufletului comun! Dispret, dezinteres, nesiguranta, frica, uraciune? Ce vor mai inseamna toate astea de acum inainte? Mici revolte poate, dar punctul final la care vrem cu totii sa ajungem, se pare ca ne va ajuta sa depasim situatii si situatii...

.............................

Doamne Ajuta!

Concluzii...

"Priveste examenul din sesiune, ca si examenul de licenta."

.................

"Intr-o casnicie, nu iti spune ca barbatul tau e impotent, iar la prima ocazie cauti sa te orientezi spre altceva, sa nu mai vrei cauta, incearca sa gasesti cum si ce anume trebuie sa faci pentru a mentine casnicia respectiva pentru cat mai mult timp... 40, 50, 60 de ani..."

.................

"Brancusi a gasit esenta vietii si conditia umana, in fiecare lucrare a sa... asta trebuie sa gasim si noi: esenta lucrurilor, adevarul lor si sa le redam prin noi, adus la propria persoana"

.................

"Napoleon credeti ca a avut siguranta, atunci cand pornea in batalii? Si totusi a plecat, cu gandul de a invinge... Chiar si un conducator, un pedagog, simte acelasi lucru, insa dorinta si forta, incearca sa invinga si sa controleze chiar si nesiguranta subordonatilor, pe langa cea a lui, in fata lor."

.................

"Totul se construieste pas cu pas, nimic rapid facut, nu va fi bun si de durata... "

.................

"Simplitate"

.................

"Tu hotarasti: vanzator sau creator; chiar si a profita e important, trebuie doar sa stii exact unde anume sa insisti."

.................

"Deocamdata invata limba romana, corect, nu doar vorbita ci si practic, si abia apoi vei putea jongla pe bune; Invata literele intai si dupa asta invata sa le combini, scriind corect, singur, fara ajutor din partea celui care te-a invatat sau a altora si nici nu incerca sa trisezi."

.................

"Nu lasa lucrurile exterioare sa te influenteze, tu vezi-ti de tine si de ale tale...; nu iti risipi energia, mai ales daca cineva te intreaba , nu te gandi intr-o mie de forme, de ce oare a spus persoana lucrul respectiv."

First day in 2009...

Ieri am avut cursurile de actorie cu 'madame'.... ne-am reintalnit dupa aproape o luna de 'nevedere'! Ne-a zambit frumos, dulce, si pentru prima oara de cand a inceput facultatea, nu a intarziat (real miracle), a venit chiar cu 3 minute inainte (m-am uitat la ceas)! De cum a intrat in clasa, i-a spus lui Dragos sa ia cheile ei de la masina, sa deschida portbagajul si sa aduca ceva plase de acolo... ma si gandeam de ce nu a adus ea ce avea de dus si mai deranjeaza lumea... oricum, era treaba ei, dar m-am prins in final: cumparase 4 pizza, 4 sticle de suc si 4 caserole de prajitura pentru noi (nu le putea aduce singura); nu ne-a putut primi la colinda si a dorit sa se revanseze! Evident ca nu era obligatoriu, nici nu imi trecuse prin cap asa ceva, dar au fost oricum, bine primite, delicioase, gustoase...

Dupa asta... mai olecutza de povesti si am trecut la treaba! Doamne, cat eram de pe langa cu totii: deci nu imi venea sa cred ca nu iesea 3, 2,1 pe inaltime! =)) parca eram tampiti la cap... in final, binenteles, cu o amenintare, doua, ne-a reusit, dar greu! Am dat un dirli apoi, conopida, care au iesit relativ bine si apoi masina de scris, la care ca vaca m-am incurcat la un moment dat, tot inainte de vreme ridicam bratele... in final insa, m-am concentrat mai mult si a iesit!

.....................

Mai tarziu a venit shoculetz pe la noi, i-am aratat improvizatia pe cele 3 teme (Umbra urmei, Dansul diamantelor neslefuite si Intalnirea regelui soare cu fratele sau), ne-a mai indrumat prin cateva idei si 'madame' a revenit la curs... A facut un coleg de-al meu interviul... cica' e pe drumul cel bun; apoi, a numit profa pe cei pentru care ii este frica la examen privind acest exercitiu... m-am bucurat enorm sa nu imi aud numele, mai ales stiind cat de praf am fost la inceput si cat de mult s-a zbatut profa sa ma aduca unde trebuia! Dar acest lucru nu inseamna ca trebuie sa mi-o iau in cap, in nici un caz, lucrurile mai trebuiesc inca mult, sa evolueze, in ceea ce ma priveste!

.....................

Mai tarziu, am plecat cu totii acasa, insetati dupa cursurile care ma asteptau pe pat pentru a le invata, pentru examenul de a doua zi... am purces pe jos pana acasa, simteam nevoia de aer proaspat!

....................

A fost o zi frumoasa, aflasem si ca Ivascu vine abia Sambata, ceea ce ma eliberase de un stres de prea-plin in aceasta saptamana si in plus de asta, 'madame' a fost foarte Ok... i-am cantat in final o colinda, si m-am bucurat foarte tare, am cantat foarte din suflet, cu bucurie, pentru ea! Pentru mine, ea e o femeie faina, cunoaste latura umana si te citeste rapid, face foarte multe asocieri, are j'de mii de exemple de viata, principii bine puse la punct in ceea ce o priveste... fiecare si-ar dori sa fie asa! Adevarat, e si mai zapacila asa, de fel, a si recunoscut, dar fiecare avem si parti mai putin luminoase... si eu sunt ametita cat incape, recunosc... pierd lucruri, scap din mana... si cate si mai cate! "Ana" inseamna mila, speranta; "Anca", vine de la numele de "Ana"... o fi ceva si in gena noastra, privind numele... :-) Pana una alta, "Eu cred ca o sa ne-ntelegem bine" si nici nu vreau sa ma insel, pentru ca vom mai petrece mult timp impreuna si ar fi pacat de altceva!

....................

Stima si respect, 'a la prochaine'....