.......................Gataaa... de maine, pe pozitii, drepti, inainte, pregatiti pentru un nou inceput, o noua etapa: semestrul 2! Nu vom face noi mare lucru maine, doar la instrument trebuie sa ne deplasam, daca dorim, am inteles! Eu cred ca merg, pentru ca achizitia mea, chitara, asteapta de ceva timp sa fie acordata si sa mai fie mangaiata in sonor lin, nu zdranga zdranga dezacordata!
.......................
Asta seara am fost la spectacolul AUTO-DA-FE, de la Sibiu... un spectacol cat se poate de profund, cel putin, in prima si a 3-a povestire, unde se merge pe psihologic. Mi-a placut, a fost pentru a 2-a oara cand am vazut spectacolul, l-am inteles mai bine decat prima data si l-am si vazut altfel... m-a patruns mai intens!
M-a enervat pe parcursul spectacolului faptul ca 2 doamne din stanga mea, ba fosneau hartii, ba shopacaiau si cuulmea, tocmai lor le-a si sunat telefonul; de 3 oooori. Tocmai lor, sarmanele, ca imi venea sa le smulg parul din cap si sa ii iau aleia telefonul si sa i-l rup, cu mainile mele! O mai si auzeam zicand prietenei ei ca nu stie cum sa inchida telefonul! Daca nu erau trecute de varsta a treia, probabil ca imi permiteam sa ma iau de ele! Cata cultura trebuie sa ai pentru a stii ca trebuie sa inchizi telefonul cand mergi la spectacol? Si Doamne, am pretentii de la sibieni, ce sa mai vorbesc de doamnele cochete, trecute de o anumita varsta! Oameni si oameni!
......................
Nu mai spun ca in final, la aplauze, lenesii, nesimtiti de spectatori, parerea mea, au aplaudat cat se poate de putin! Actorii nu au iesit decat de 2 ori la aplauze, ceva ce nu am mai vazut de cand sunt si Doamne ajuta, am vazut "n" spectacole de teatru! Public needucat total, pentru ca actorii au fost exceptionali si spectacolul, la fel!
Adevarul e ca ar fi trebuit sa ma astept la asta, pentru ca, la ora 18:30 cand s-au deschis usile pentru ca lumea sa intre, au fost foarte putini cei care au ajuns mai devreme; cei intr-adevar dornici de teatru. De obicei, toata lumea vine din timp la teatru, doar ca in seara asta, chiar si cand era 18:50 ceasul, multa lume nu venise inca. Chiar vorbeam cu o colega, ce oare se intampla de nu vine lumea odata, ca doar locurile erau date toate de mult! Probabil astazi multi si-au adus aminte pe ultima suta de metrii ca si-au cumparat bilet la teatru si au zis 'hai dom'le sa mergem, ca doar nu am dat banii degeaba!'
Imi pare rau ca a trebuit sa vad asa ceva, pentru ca am ramas putin dezamagita... prefer ca cei care nu inteleg arta, sa stea acasa si sa nu vina doar ca sa se dea si ei grozavi ca au fost la teatru, pentru ca nimeni nu are nevoie de asa ceva! Din cauza unui public needucat, actorul are de suferit si el, pentru ca isi pune tot felul de intrebari in ceea ce priveste prestatia sa. Eu am vazut spectacolul si a fost foarte reusit, as fi aplaudat mult si bine!
Am vazut ca la scena finala, in care fata isi injunghie iubitul in inima, inconstienta fiind, lumea s-a pleoshtit si probabil ca a ramas dezamagita de final; problema e ca ei nu au inteles mesajul si au luat ca atare ceea ce s-a intamplat acolo. Pacat, publicul din aceasta seara nu a inteles ce s-a intamplat de fapt, pe scena!
E bine ca totusi asa ceva se intampla foarte rar, si sper ca de acum incolo sa nu se mai intample, pentru ca actorii sibieni, merita tot ce e mai bun, sunt exceptionali!
.....................
Ma gandeam eu... pentru mine, viata nu e decat un lung tren care urmandu-si ruta, trece din gara in gara si primeste in el tot felul de oameni. De fapt, eu sunt trenul, viata este reprezentata de shine, iar oamenii care urca si coboara din tren, sunt toate acele persoane care fac parte la un moment dat, pentru un anume timp, parte din mine; ajungem sa petrecem intre noi, o viata comuna, atata timp cat suntem impreuna, mergem mai departe sub aceleasi shine! Important e, ca pe parcursul rutei, care oricum va fi parcursa pana la final, pentru ca ruta e nastere-moarte, indiferent de oamenii care se urca in trenul vietii noastre, noi sa fim fermi, sa stim sa ne folosim de fiecare individ cum stim noi mai bine, sa nu permitem nimanui sa traga semnalul de alarma sau sa fumeze in locuri nepermise, sa arunce bunurile trenului pe fereastra sau sa ne atace! Evident, unele dintre aceste lucruri, chiar si altele se vor intampla, important este cum rezolvam problema si ce invatam din fiecare lucru!
Eu asta seara am invatat ca nimic nu e perfect si ca eu sunt ceea ce imi ofer si tocmai pentru ca stiu ceea ce ofer, nu trebuie sa ma intereseze de restul! Observ, critic, apreciez, dar nimic nu conteaza mai mult decat ceea ce eu imi ofer si atata timp cat fiecare isi ofera siesi lucruri exceptionale, el va deveni exceptional si ceilalti vor observa singuri acest lucru!
........................
Gata, ma pun la un film, noapte buna voua!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu