......................."- Ma iubesti?, intreaba soarele, pamantul.
- Da, te iubesc, pentru ca mi-e atat de bine atunci cand imi transmiti caldura prin talpile-mi rigide si faci ca totul deasupra mea sa reinvie si sa zambeasca!
- Dar pe noi ne iubesti?, au intrebat norii.
- Si pe voi va iubesc, pentru ca oferiti putina odihna sufletului meu, atunci cand devine prea infierbantat si ma avertizati ca totusi, nu toate sunt roz si atat de imbucuratoare! Important e sa dispareti rapid din calea mea!
- Cred ca si noi suntem de luat in seama, nu-i asa? intrebara picurii de ploaie!
- In mod cert, doar ca voi imi oferiti tristete si durere multa, mai ales atunci cand va izbiti atat de puternic in trupul meu rigid; el e totusi rigid si imi este imposibil sa nu reactionez la impulsuri.
- De ninsoare ce ai de spus?
- Cu tine n-am nimic, doar atat, ca te rog mult fa in asa fel incat sa nu inghet prea tare, caci e dureros si simte acest lucru si cel mai mic ungher al sufletului meu;
- Dar ce parere ai despre intreaga natura?, intreba cineva.
- Cred ca fiecare va puneti intr-un fel sau altul, amprenta pe darurile mele; direct, indirect, mai de aproape sau mai de la departare, mai intens sau nu... prin voi exist si traiesc, fara voi, as fi nimic, mort, fara viata! Voi ma infloriti si tot voi ma doborati.
Viata fiecaruia e un soi de bolovan care se plimba dintr-o mana intr-alta, intr-un anumit cadru, bolovan care se tot modifica (isi schimba forma, culoarea, crustele, materialul, locul, duritatea, temperatura, vecinii, mainile care il ating sunt de fiecare data altele...). Un bolovan care pleaca dintr-un anumit loc si ajunge, incontestabil in cel mai nebanuit cotlon al universului.
Si cred, ca fiecare bolovan, si-ar dori la sfarsit de drum, sa revina, cu tot cu transformarea lui, la intaia lui casa!"
..........................
"De dor, maica, de dor!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu