"te rog", "mulţumesc", "numai o clipă", "sigur că da", "să văd ce pot face"... nu sunt falsuri, sunt parte din noi; evident, a celor care le recunoaştem încă şi le simţim ca atare.
Unde e vorba bună, încrederea şi respectul pe care îl aclamăm cu toţii? Marii dansatori, îi urmărim cu foarte mare atenţie, sunt într-un sincron perfect în mişcările lor... toţi au acelaşi scop, aceeaşi pasiune pentru marea lor artă. Dar şi viaţa este o artă şi deşi unii trăiesc mai mult şi alţii mai puţin, eu susţin încă faptul că avem cu toţii acelaşi scop: acela de a ne realiza profesional în ceea ce ne împlineşte şi de a convieţui cu toţii în armonie, căci celelalte vin absolut inevitabil. Cînd toţi nutresc acelaşi scop, e imposibil ca lucrurile să nu se desfăşoare elegant şi profitabil. Scopul însă trebuie să fie pe deplin consimţit sufleteşte, de către fiecare în parte.
Cine funcţionează atunci când nu e fericit interior, când se pune presiune asupra-i, după ce cineva a ţipat la el, indiferent dacă a avut motiv sau nu, când i-au fost înşelate aşteptările?... . Am învăţat în decursul anilor să ne canalizăm atenţia asupra obiectivelor personale şi să nu ne înecăm în putoarea altora, indiferent de ce natură ar fi ea. Din păcate însă, uneori e prea greu şi când vezi că lucrurile degenerează din ce în ce mai mult, te scârbeşti şi tu din ce în ce mai mult.
Inevitabil, soluţia rămasă este întotdeauna, aceea de a strânge din dinţi. Cineva îşi propunea să reziste; cu toate ironiile plantate, e până la urmă foarte just... strângem din dinţi, rezistăm, ne eliberăm şi continuăm ce a început Dumnezeu cu noi.
"Alte măşti, aceeaşi piesă / Alte guri, aceeaşi gamă"
Unde e vorba bună, încrederea şi respectul pe care îl aclamăm cu toţii? Marii dansatori, îi urmărim cu foarte mare atenţie, sunt într-un sincron perfect în mişcările lor... toţi au acelaşi scop, aceeaşi pasiune pentru marea lor artă. Dar şi viaţa este o artă şi deşi unii trăiesc mai mult şi alţii mai puţin, eu susţin încă faptul că avem cu toţii acelaşi scop: acela de a ne realiza profesional în ceea ce ne împlineşte şi de a convieţui cu toţii în armonie, căci celelalte vin absolut inevitabil. Cînd toţi nutresc acelaşi scop, e imposibil ca lucrurile să nu se desfăşoare elegant şi profitabil. Scopul însă trebuie să fie pe deplin consimţit sufleteşte, de către fiecare în parte.
Cine funcţionează atunci când nu e fericit interior, când se pune presiune asupra-i, după ce cineva a ţipat la el, indiferent dacă a avut motiv sau nu, când i-au fost înşelate aşteptările?... . Am învăţat în decursul anilor să ne canalizăm atenţia asupra obiectivelor personale şi să nu ne înecăm în putoarea altora, indiferent de ce natură ar fi ea. Din păcate însă, uneori e prea greu şi când vezi că lucrurile degenerează din ce în ce mai mult, te scârbeşti şi tu din ce în ce mai mult.
Inevitabil, soluţia rămasă este întotdeauna, aceea de a strânge din dinţi. Cineva îşi propunea să reziste; cu toate ironiile plantate, e până la urmă foarte just... strângem din dinţi, rezistăm, ne eliberăm şi continuăm ce a început Dumnezeu cu noi.
"Alte măşti, aceeaşi piesă / Alte guri, aceeaşi gamă"
Hm... ce se potriveste cu ceea ce am "experimentat" eu ieri.
RăspundețiȘtergerePrivitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.
cam asa va trebui noi sa fim in noul an universitar ;)
Versurile parca ar fi fost scrise pentru colegii nostri :))
O daa Iulius...
RăspundețiȘtergereDin pacate condamnarea ne-o da viata, de iesit trebuie sa iesim singuri! Mie incepe sa-mi placa sa stau la colt, astept doar momentul in care sa ma ridic, sa arunc o ultima privire si sa plec glorioasa!