Prin foc şi ploaie

Tic, Tac - a fost miezul nopţii. Stelele îmi şoptesc poveşti, poveştile nutresc gânduri... multe, colorate. Nu îmi e frică de viaţă, îmi e frică de oameni. Viaţa nu e decât un lung şir de întâmplări, oamenii sunt golul de care poţi fi învăluit. La rândul meu, sunt om şi creez goluri. E cam înnorat şi o singură stea, din poziţia aleasă, se iveşte cînd şi cînd de după norişorii grioleţi (nu pare să existe termenul în dicţionar, dar s-a petrecut în gândul meu).

Unde, cum, de ce? Poate că e de vină Socrate, Platon şi cu Giordano Bruno; ei mi-au implementat filozofia lor... "Pentru a ajunge la adevăr, e nevoie de independenţă în gîndire". Ne stoarcem zilnic sentimentele şi nu vrem altceva decât ca celorlalţi să le putem spune drept şi veridic, cum stă treaba. Dar tot viaţa e cea care ne învaţă că nu toate golurile primesc cu înţelepciune, parte din noi. E mare lucru să ai tăria de a accepta o viaţă, ca să nu mai vorbim despre tăria de a accepta o moarte cruntă, în schimbul propriei demnităţi. A avea curajul să-ţi duci ideile şi buna credinţă, până la capăt, indiferent de consternarea celorlalţi...

Steaua continuă să apară şi să dispară... mă priveşte, îmi vegheză spusele; nu mă aud decât eu şi steaua milenară. Îmi aduc aminte de o poezie: "Copilărie" - Ana Blandiana. Codru verde de brad a fost cea alături de care, am analizat pentru întâia oară, o poezie; mi-a plăcut stilul abordat şi maniera în care m-a făcut să înţeleg de fapt, care sunt cărările. Îmi aduc aminte şi acum, şocul interior pe care l-am avut la final; abia atunci mi-am dat seama de ce toate acele întrebări. Cînd spunem lucrurilor pe nume, ceilalţi încep să înveţe materialul.

~~~
Din oglindă mă privea un trup firav
Cu claviatura coastelor distinctă,
Inima-apăsa pe clape grav
Şi-ncerca să-apară în oglindă.

N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă
(Precum inima salcâmului din geam
Coşul pieptului de crengi o face frunză).

Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă
E aievea cântu-i uniform,
Şi ca nu cumva în somn să tacă,
Mi-era frică seara să adorm.
~~~