Când merg la doctor şi mă văd nevoită să aştept în aşa numita "sală de aşteptare", nu am pretenţii gen 'televizor', 'conversaţii la telefon(ale altora)' sau 'Istoria României de la 1848 care răsună din cabinetul doctorului'. Nu, chiar vă rog să le ţineţi departe de mine, mă pot lipsi cu aşa o uşurinţă, de nu o să vă vină să credeţi. Poate că stau prost cu nervii, dar încep să mă foiesc, pun picior peste picior, braţele încrucişate şi na nenică! Cred că e nevoie de o linişte înainte, să te mai gândeşti încă o dată la conversaţia care se va naşte.
Când stau la astfel de "cozi", prefer Istoria mea, în mintea mea. Zeci de gânduri repetitive mă fulgeră în clipele acelea: "Ştiţi domnul doctor...", "Credeţi că...", "Dacă...". Oricum le uit pe toate când mi se spune "Poftiţi", dar e siguranţa şi liniştea că le-am parcurs şi ele revin uşor, uşor, de îndată ce am închis uşa pe dinăuntru.
Şi pentru că mai trebuie să şi ies din cabinet, ies! Cu capul şi mai rotund şi cu alte gânduri. Revăd istoria şi mă gândesc "na, că te duci cu una şi capeţi mai multe"! Alţi bani, altă distracţie!
Când stau la astfel de "cozi", prefer Istoria mea, în mintea mea. Zeci de gânduri repetitive mă fulgeră în clipele acelea: "Ştiţi domnul doctor...", "Credeţi că...", "Dacă...". Oricum le uit pe toate când mi se spune "Poftiţi", dar e siguranţa şi liniştea că le-am parcurs şi ele revin uşor, uşor, de îndată ce am închis uşa pe dinăuntru.
Şi pentru că mai trebuie să şi ies din cabinet, ies! Cu capul şi mai rotund şi cu alte gânduri. Revăd istoria şi mă gândesc "na, că te duci cu una şi capeţi mai multe"! Alţi bani, altă distracţie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu