E ca în copilărie. Atunci când îţi doreşti ca toate jucăriile să îţi spună povestea şi tu să stai să asculţi versiunea lor de adevăr. Le iubeşti pe toate la fel. Unele au fost private de anumite momente, altele au râs în hohote şi au plâns odată cu tine. Pe chipul lor găseşti acum aceeaşi bucurie de a fi alături de tine. Au stat mult timp închise între 6 pereţi de pânză. Nu îşi doresc o altă familie sau pungi de nailon în care să li se taie respiraţia. Oricum, îţi e greu să te desparţi de ele. Le-ai redescoperit într-un moment în care aveai nevoie de compania lor conştientă.Şi fiecare are la rândul ei, povestea ei. Zâmbeşte. Sunt nostalgii şi momente memorabile. O dovadă a trecerii timpului, o dovadă a convieţuirii. Şi mai era un elefănţel albastru şi cu siguranţă mai erau vreo câteva. Parte din tine, a copilăriei tale. Partenerii tăi de jocuri, grupa mare de la grădiniţă care a trebuit să părăsească grupul. Ceilalţi au rămas mici şi în preajma ta. Nu sunt încă suficient de mari deşi cu lapte i-ai hrănit la fel pe toţi, i-ai învăţat cele bune şi cele rele.
Unii au devenit acum periniţă pentru ace (lucru care nu înseamnă că îi marginalizezi), alţii au fost manechini şi au prezentat moda. Ceilalţi au stat liniştiţi, martorii vizuali şi auditivi ai casei. Cei mai cuminţi. Pe unii i-ai dorit încă de la început, pe alţii însă i-ai privat de această bucurie; i-ai acceptat din bun simţ şi un timp i-ai abandonat prin te miri ce unghere ale casei până când le-ai simţit oftatul. Cu toţii îşi doresc să fie alături de tine, să se joace frumos, împreună, pe cuvertura patului tău, ziua, iar seara să îţi ţină companie sub plapumă.
Nu-i poţi lua cu tine oriunde te duci, dar eşti liniştit că oriunde te duci, ei te aşteaptă cuminţi şi cu braţele deschise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu