Pentru că încă mi-am păstrat din simţul romantic şi pentru că iubesc Cetatea Făgăraşului pe timp de seară (dar nu numai), mi-am făcut acest dar chiar aseară. Am pornit la vânătoare pe la orele 20:30 şi am vânat cetatea, atât cât mi-au permis funcţiile aparatului meu de fotografiat. Să nu mai pleci de acolo, aşa trag de tine gândurile. Promenada din jurul lacului care protejează cetatea, îmi oferă o linişte şi bucuria că pot admira liber un lăcaş care-a văzut enorm de multe!
Câte cărămizi, atâtea poveşti istorice crude, sângeroase, alteori de dragoste. Copilăria mea a escaladat multe ziduri ale cetăţii, multe unghere, încăperi, ascunzători secrete. Câte alergături, chiote, mirosuri, sperieturi... câte raze de soare şi nori în palme!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu