Îmi dau voie să...

Complicată viaţă... dar poate că noi ne-o complicăm cel mai mult! Citeam zilele trecute într-o carte cumpărată de pe internet, că e bine să ne acordăm dreptul de a avea resentimente, de a iubi, de a trage palme, de a râde cu poftă. Experimentez partea cu resentimentele şi e şi multă dreptate în ceea ce se mai spune în carte. Cu cât încerci să fii cât mai viu şi să dai frâu liber acestui sentiment, cu atât îţi vine mai uşor să scapi de el şi să înţelegi persoana de lângă tine. Vorbesc despre resentiment. Am fugit întotdeauna de partea urâtă a lucrurilor, am încercat reţeta "e totul bine, hai c-om face faţă şi de dată asta". Nu, nu e totul bine, îmi dau voie să cred asta, mă revolt, mă lupt mai crâncen; fără a uita desigur, să înţeleg şi revolta celuilalt. Suntem atât de diferiţi, încât există "n" feluri de a exprima revolta, furia. Eu o dau afară acum pe a mea, îmi dau voie să vorbesc prin ea. Nu sparg pahare, nu rup arbori, pur şi simplu aduc la cunoştinţă direct persoanei, starea. Prea mult "bine, hai...", inundă şi tot inundă până ticăie "3, 2, 1,0000"

Îmi dau voie să...

Pentru cei care doresc să arunce cel puţin un ochi în cartea despre care am vorbit, o găsiţi aici.