Am revenit mai devreme decât mi-am promis. Mulţumesc mami pentru că m-ai ajutat să ies din depresie. Nu mă interesează cine citeşte aceste rânduri şi nici ce impresie (bună sau rea) îşi face despre a mea persoană. Astfel de momente fac parte din viaţa noastră, desigur, şi ne şi întăresc în acelaşi timp. Poate doar că nu trebuiesc expuse celorlalţi.
8 Octombrie reprezintă multe pentru mine printre care şi o datorie mai veche. Nu e vorba de bani, ci despre un gest de nepreţuit pe care nu l-am dus la bun sfârşit. În acest an voi mulţumi dublu. Până atunci însă mai este şi mă simţeam zilele trecute ca într-o cuşcă cu lei fioroşi. Ei bine, e important să nu fi singur în lupta cu viaţa, iar mama a fost şi e în continuare alături de mine. Ce vrea Dumnezeu, dar e important să vreau şi eu căci altfel "Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă" şi mă trezesc mai târziu că am pierdut timp; un timp important. Dacă mă izolez nu rezolv nimic; din contră, mă afund mai mult.
Următoarele două săptămâni sunt foarte importante pentru mine, de aceea sunt şi atât de "ca pe ace". Dacă unora nu le pasă, aştept ca acestor oameni să le pese. Mi-e greu să mă gândesc la ce va fi, dar am încredere. Mai rău nu se poate, nu-i aşa? Un prim pas va fi 30 septembrie, celălalt va fi o săptămână întreagă.
Doamne Ajută şi multă sănătate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu