vineri, 17 septembrie 2010

O lume minunată



Ieri am ieşit la plimbare cu Gâguleţu', nepoţelul meu scump şi drag. Eeee, am mai ieşit noi la plimbare de atâtea ori, doar că nu am ieşit numai noi doi. Şi uite-aşa ieri, am ieşit în părculeţ numai noi doi: eu şi Gâgu. Adică eu şi Vlăduţ, doar că aşa îi spun eu încă de când era mititel. Acum are 1 an şi 9 luni. O bombonică... Greu l-a lăsat el pe tata şi a venit la mine în braţe ca să mergem doar noi doi la oraş, dar după câteva lăcrimuţe, l-am pupăcit şi i-am arătat o pisicuţă, că a mai uitat de plâns. Iar când am ajuns în părculeţ şi a sărit în trambulină, lumea lui, şi-a permis joaca. Ne-am dat în topogan, în leagăn, în trambulină, am desenat un ham-ham pe tablă, ne-am jucat în nisip, am făcut mac-mac cu frunzele de salcie, am zburat avionaş... Am luat noi şi două trânte, dar uite-aşa creşte puiu...
Am alergat prin iarbă şi am trimis albul florilor de păpădie către cer, după care el a încercat să înfigă înapoi tulpina florii în pământ. Nu a reuşit, dar a aşezat-o frumos pe iarbă şi a plecat mai departe. Minunile copiilor...

Mândră tare eram cu aşa o dulceaşă în braţe şi pe lângă mine. Gâguleţ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale