miercuri, 21 ianuarie 2009

Iubirea de sine...

Cate nu s-au intamplat de cand am scris ultima oara... de multe ori am impresia ca timpul trece atat de repede si ca atat de multe evenimente se succed rapid in jurul meu incat se intampla sa raman coplesita si derutata, parca timpul nu imi mai ajunge ca sa reflectez la toate! Raman insa cele mai importante in memoria mea si ma tot gandesc la ele din cand in cand!
......................
Zilele trecute eram pe punctul de a ajunge la spital si cine stie daca terminam prin a mai reusi sa scriu in blog sau ramanea doar o amintire, ceea ce am asternut intr-o luna, de cand sunt inscrisa... Era Luni si m-am dus pana la biblioteca universitara; cand sa trec de pe o parte pe cealalta, chiar inainte sa intru in curtea facultatii de medicina, eram ganditoare, cu gluga pe cap, imi vedeam visatoare de drum, cand deodata, ma trezesc speriata de un claxon fioros... parodoxul face ca m-am intors atat de calma, de parca nimic nu s-ar fi putut intampla grav, desi era tocmai contrariul; saraca domnisoara de la volan pusese o frana cam apasata pe asfalt si revoltata mai mult decat mine, mi-a facut semne disperate pentru a ma mustra; din privire am inteles faptul ca pe ea ar fi durut-o mai mult de viata mea, nu de faptul ca ar fi avut, sa spun asa, un cadavru pe constiinta. Mi-am cerut scuze, punandu-mi mana pe inima si aplecand capul, dupa care am mers mai departe spre biblioteca; imediat ce am pasit cu picioarele pe trotuarul celalalt, m-a fulgerat in inima si m-a cuprins un gand atat de ciudat... era vorba de viata mea; niciodata nu imi aduc aminte sa imi fi pasat de modul in care trec strada, grabesc intotdeauna, nu am rabdare sa stau la rosu... dar de data aceasta am cugetat mai mult si m-a cuprins frica de un astfel de sfarsit! Mi-a fost teama... mi-am revenit greu si ma gandeam frecvent la prostia mea; cat de adevarat suna "Nu calca pe rosu!"... e pentru prima data cand am constientizat cu adevarat, importanta vietii! Am sa fiu mai atenta si am sa respect aceasta regula de 3 simpla... eu sunt necunoscuta care trebuie sa se impace bine cu soseaua si cele 2 sensuri ale ei, in asa fel incat, sa nu iasa vreun calcul gresit!
......................
Astazi, cand am fost la facultate, eu eram deja trecuta pe partea cealalta, cand foarte aproape de locul in care eram eu sa nu mai fiu, zilele trecute, 2 doamne cochete, au fost si ele claxonate de un sofer, pentru neglijenta... poate e un loc blestemat, aproape de facultatea de medicina si in special de spital sau poate doar noi, oamenii, ne grabim unde nu trebuie... de ce sa cautam lucruri de care nu avem nevoie?
Nu e asa greu, importanta e atitudinea si iubirea fata de noi insine, in primul si-n primul rand, dupa care, celelalte chestiuni derivate, care sa ne ajute sa ramanem printre cei vii!

2 comentarii:

  1. moartea nu poate nimeni s-o-nvingâ
    ea biruie trupul, în luptă nedreaptă
    încercă, tu, trecătorule în astă viaţă
    să laşi urme, ce ea, nu poate să ucidă

    Moartea ne va face mai buni, doar cu ceea ce lăsăm dupa noi.

    Citate de Viorel Muha

    http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Viorel+Muha
    http://milenium-art.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc... voi lupta ca amintirea mea cea din urma, sa ma ridice printre ceilalti!

    RăspundețiȘtergere

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale