duminică, 25 ianuarie 2009

Dincolo de o simpla infatisare...

Dupa atatea indopari cu fel si chip, corpul meu a cedat... dormeam 3 - 4 ore pe noapte si ma hraneam cu multivitamine si sirop de catina, pentru a rezista! De vreo 3 saptamani o tineam tot asa! E drept ca imi dadea energie si toate cele, dar simteam in permanenta nevoia de a dormi si de a ma retrage in coltul meu pentru a ma odihni! Nu degeaba Duminica trecuta, cand am stat la scoala pana hat, tarziu, pentru ca erau interviurile cu Ivascu si trebuia sa asteptam, adormeam pe oriunde si in orice pozitie, de se minunau unii colegi! Cum inchideam ochii, incepea atmosfera de vis...
.......................
Ieri insa, pentru ca s-a acumulat prea mult nesomn, am cedat, solutiile cu vitamine s-au risipit nitzel, pentru ca simteam ca le-am luat degeaba in momentul acela... efectiv mi-i se inchideau ochii singuri, capul plesnea de durere, nu puteam nici sa ma ridic in picioare si sa stau dreapta! E grav, mai ales pentru ca imediat se apropie examenele cele mari si mai importante, iar corpul meu nu mai reactioneaza pozitiv... Abia astept sa scap si de rahatu' de licenta, mai am astazi de scris, o sa stau toata ziua, si sper sa o pot trimite dracu' sa ma scap de un stres deocamdata; trebuie sa vad cat de bine este conceputa, in functie de ce imi va spune profu, sa stiu ce mai modific pana in 6 februarie... Oooooofffff, Doamne!
.......................
Asadar, somn, odihna ieri, in cea mai mare parte a timpului, pentru ca altfel nu stiu cum as mai fi reactionat... Mai pe dupa-masa, matusa mea venita din Portugalia acum o luna, m-a sunat ca maine pleaca, lucru pe care de altfel il stiam, aveam oricum de gand sa trec macar o ora pe la ea sa imi iau tye; m-a chemat in oras, alaturi de celelalte neamuri... am fost 9 oameni; initial am fost la o alta matusa acasa, de unde am luat pe toata lumea! Acolo am mancat ceva prajituri, uaaaii ce pofta imi era, ca nu mai mancasem nici de mult si am purces apoi in club Einstein din Piata Mica! Si ce ma surprinde pe zi ce trece tot mai mult, e faptul ca am o verisoara de 11 ani care a venit si ea cu parintii ei si care arata ca o domnisoara in toata regula, parca ar avea 16, 17 ani! Nu o mai vasusem de vreo luna pe ea... oricum, si atunci era la fel de bine dezvoltata, e foarte inalta si gratioasa, cu parul lung, mai blodutz, bine imbracata si ingrijita, foarte luminata la fata, si foarte iubita de parinti! La un moment dat, am observat in timp ce stateam la masa, cum tatal verisoarei mele o privea atent zambind, in timp ce ea sorbea din cocktail-ul pe care si-l comandase... atunci am realizat iubirea mare pe care i-o poarta si mandria lui de tata pentru ca are o fata atat de frumoasa. L-am urmarit in continuare si i-am surprins privirile de mai multe ori, indreptate spre 'comoara' lui... la un moment dat parca avea lacrimi in ochi; stiu doar ca ea spunea ceva si lumea din jur zambea... tatal plangea in sinea lui, dar erau lacrimi de bucurie, am putut realiza asta! Nu l-am vazut niciodata aratandu-se atat de profund; el este intr-adevar foarte glumet, stiam ca tine la fata lui, soarele lui, unica din lume, dar nu credeam sa il vad atat de sensibil, pentru e foarte mandru de fel!
.........................
Tot aseara, in timp ce eram acasa la matusa mea de unde trebuia sa plecam in oras, verisoara de care am vorbit, ii spune unui alt verisor: "Ce ma enervezi mai Lau, tu de ce nu zambesti niciodata?" E adevarat, zambeste foarte rar si zambeste putin, dar e un tip foarte profund si el... imi aduceam aminte de Regele Mihai care intr-un interviu, a fost intrebat de ce nu zambeste niciodata... viata e totusi serioasa si nu trebuie luata in deradere; atunci cand zambesti prea mult, concentrarea ta asupra lucrurilor cu adevarat importante supravietuirii, se pierde!
........................
A fost o seara placuta, m-am simtit bine alaturi de rudele mele, am revenit putin la jocurile copilaresti alaturi de verisoara mea si ne-am prostit putin cu totii... la un moment dat, in club Einstein, una dintre matusi, descoperise ca Dj-ul era francez si ce frumos era imbracat... la camasa albastra si cravata verde; avea cred vreo 35 de ani si era tare acaparat de muzica pe care o selecta; am scris pe un servetzel, cu un pix, "Bonsoir, tu fais quoi cette nuit?", dupa care mi-am lasat buzele rosii ca semnatura... Ne-am simtit bine pana pe la ora 1:00, apoi m-am reintors in camin si somn direct, pana de dimineata la ora 10:30...
......................
Am dormit destul si ieri si azi-noapte, mi-am revenit cat de cat, now, back to work cu mare grija pentru zilele ce urmeaza... examenele mari se apropie, trebuie sa fiu cat de cat fresh!

E duminica, dar am totusi haine de pus la spalat... ma duc sa vad daca e libera masina;
Paaa....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale