Mi-e door si doare...

De vreo 2 zile ma tot gandesc cum ar fi sa plec intr-o mica expeditie montana... mi-e atat de dor! Nu am mai fost intr-o excursie montana, pe bune, din clasa a X-a cand am fost cu dirigintele meu la Sambata de Sus si am facut fereastra, pana la cabana Breaza... a fost genial, mi se spunea 'Voinicelul', ca eram tot timpul prima, asa de mult imi placea sa inaintez si sa descopar frumusetile!

.....................

Nu vreau sa dau in melancolisme, desi in sufletul meu cam asta e acum... melancolie! Mi-e dor de atatea lucruri... de munte, de copilarie, de mare, de o inghetata in mijlocul verii... de un pescuit, lucruri care imi fac placere cu adevarat! Nu e vorba de faptul ca ceea ce fac acum, imi displace... dimpotriva, ma regasesc tot mai mult! Doar ca sufletul meu vrea mai multe lucruri concrete... la actorie se pune foarte mare pret pe imaginatie, pe ideea de sentiment profund, pe bune... prezenta sentimentala... nu e rau, dar cred ca oricine ar vrea sa simta toate lucrurile la care se gandeste intr-un anumit moment, atunci, pe loc! Daca ma gandesc la nisipul uneia dintre plajele din Insula Corfu, spre exemplu, unde am si fost de altfel, acum 2 veri, mi-as dori ca in acea secunda, sa ma teleportez acolo! Visez prea mult? Claaar, asa ceva nu va fi niciodata posibil!

.....................

Cata libertate au fluturii... ce le pasa lor? Fiecare in j'de culori si modele, zboara zi lumina in cautarea hranei, pornesc nu conteaza in ce directie, spre ce colt al lumii, atata timp cat le e cald si bine! Nu prea cald, ca nu le place, dar mereu atenti cu natura, pandind papica cu trompitza lor luuunga, in jur de 15 cm! Mici, dar bine conturati fluturashii astia; Vreau sa umblu in lumea asta in lung si-n lat, sa ajung oriunde vreau, in secunda dorita, sa am de toate!

.....................

Mai visez mult? Traim intr-o lume in care totul se obtine greu, munca e mare, sacrificiuuuul, nici nu mai vorbesc si asa ca... muta-mi-as capul pe umeri ca tot degeaba, altfel!

Eu cred...

Eu cred...
Eu cred...
Ca o furnica e la fel de puternica ca si un elefant!
"Ca cea mai mica-ncheietura a mainii mele isca gelozia oricarui mecanism!"
Ca apa inghite uleiul!
Ca daca sadesti o moneda, creste un copac inaaalt si plin cu bani!
Ca cerul se uneste cu pamantul!
Ca daca vreau, poot!
Si mai cred ca...
un fir de iarba!...
Cred ca daca eu inteleg si daca eu vreau, ce mai conteaza imprejurul? Se va transmite totul si se va stii!
Timpul se scurge tot mai repede, nu mai avem vreme de nimic... si sufletul meu tampeste!
Nu spera si nu ai teama...
Mi-e dor si doare... simplu! Nu vreau sa plang!
Suntem condusi de societatea in care traim, desi noi ne gasim poate, meseria vietii! Gandurile si pasiunile noastre nu vor fi niciodata in ton cu realitatea!
Adaptare?
Incurajare?
Pe fiecare ce ne asteapta, tot noi aflam in fiecare secunda si trebuie sa fim pregatiti pentru orice! Visam acum cateva minute cu o colega, la dragostea adevarata, la copii... nimic nu se stie cand si cum!
Cate intrebari! Si ce fericit e cel care nu intelege!
Eu inteleg si ma intristez!
Am luat-o razna? Poate... dar o sa imi revin! Visez prea mult si las gandul sa ma acapareze...
Mi-e dor de zilele fierbinti de vara, de apa albastra, de arborii padurilor, de fructele coapte pe timp de toamna... de mingea rotunda pe care o bateam in spatele blocului in disperare atunci cand eram mica si nu stiam ce inseamna viata... de certuri prostesti de copii, de mancarea calda a mamei din fiecare zi!
Offf....
Doare!
Resemnare?