Dacă nu trăzneşte de Sf. Ilie, stau alunele!

Dacă e Sf. Ilie, atunci e târg şi dacă mergi la târg, musai să pleci de acolo cu ceva turte dulci sau se numeşte că te-ai dus degeaba. Pusă în pat tot noaptea târziu, în ciuda încercărilor, am făcut Duminică dimineaţa devreme ochişori şi am purces la drum cu părinţii, pentru a ajunge la târgul copilăriei mele şi al tatălui. Nu ştiu de ce, dar tot drumul, am avut presentimentul de ceva rău. Din fericire, nimic rău nu s-a întâmplat, cred că a fost faptul că am uitat eu ceva important acasă, lucru de care mi-am dat seama abia la plecarea din târg. S-a bosumflat puţin tata, mereu trebuie ca eu să uit câte ceva, dar până la urmă, am întors-o cumva.
Ne-am oprit puţin la Voila, să dăm papa căţeilor şi când să ne reîmbarcăm, o ploaie zdravănă nu ne-a dat pace până după Tălmaciu. Au fost şi ceva tunete puternice, că doar Sf. Ilie trebuie să se simtă cumva...

Când am ajuns la Boişoara, ne-am oprit puţin la casa bunicului care nu era acasă, am hahalit şi am pornit încă vreo 10 km, pentru a ajunge la târg.





Priveliştea de unde era amplasat târgul era minunatăă...





M-am dat în tiribombă şi am convins-o şi pe mama să mi se alăture hi-hiii; mi-a spus că nu s-a mai dat de când era mică şi că i-a plăcut tare mult sentimentul pe care l-a reîncercat, în ciuda temerii pe care o emana la început!






Ne-am zbenguit şi prin prilog pe la bunicul, am încărcat balonul cu aer curat...
Am fost şi pe la naşa mea la plecarea din târg şi în drumul înapoi spre casă, am deviat puţin în Sibiu, unde am vizitat 2 fraţi de-ai tatălui; doi, dintre cei 6 pe care îi are.
E frumos să ai unde merge când îţi vine dorul...
O zi frumoasă, o zi plină cu amintiri!