Dacă îţi vine să plângi cu lacrimi sărate de negrul ce-a fost strâns în ani şi ani, lasă sufletul să se încarce şi stoarce cât se poate, pentru încă următorii 10 ani...
E dureros să vedem cum cedăm în faţa sentimentelor, în faţa problemelor şi a amintirilor neplăcute; e dureros să ştim că suntem slabi şi că am început să plângem fără a ne mai putea opri. Cine nu îşi doreşte o viaţă în care să nu cunoască lacrimile? Sau dacă le cunoşti, îţi doreşti să nu fie decât ceva trecător, o sesizare şi nimic mai mult!
Ţi s-a spus de multe ori "eşti o persoană atât de veselă, de optimistă, nu te-am văzut niciodată tristă"; dar chiar şi un astfel de suflet cedează. Poate chiar mai rău; unde s-au strâns dinţii de atâtea ori, amarul a fost mestecat bine şi păstrat în cămăruţa inimii. Şi pentru că inima nu suportă tensiunea prea mare ce poate vibra la un moment dat, caută eliberare...
Pentru ani de tăcere sufletească în faţa negrului, o zi de răbufnire nu e niciodată de ajuns, dar poate da imboldul necesar continuării silenţiosului... suntem condamnaţi într-o lume în care cei slabi de înger nu au ce căuta. Dacă vrem să razbim, plânsul nu are ce căuta; într-un moment slab, zeci de gânduri urâte îţi pasc mintea şi unul singur e uneori de ajuns pentru a te distruge!
Plângi, lasa-te liber, e atât de bine... dar caută puterea ca în fiecare secundă, să te ridici!
E dureros să vedem cum cedăm în faţa sentimentelor, în faţa problemelor şi a amintirilor neplăcute; e dureros să ştim că suntem slabi şi că am început să plângem fără a ne mai putea opri. Cine nu îşi doreşte o viaţă în care să nu cunoască lacrimile? Sau dacă le cunoşti, îţi doreşti să nu fie decât ceva trecător, o sesizare şi nimic mai mult!
Ţi s-a spus de multe ori "eşti o persoană atât de veselă, de optimistă, nu te-am văzut niciodată tristă"; dar chiar şi un astfel de suflet cedează. Poate chiar mai rău; unde s-au strâns dinţii de atâtea ori, amarul a fost mestecat bine şi păstrat în cămăruţa inimii. Şi pentru că inima nu suportă tensiunea prea mare ce poate vibra la un moment dat, caută eliberare...
Pentru ani de tăcere sufletească în faţa negrului, o zi de răbufnire nu e niciodată de ajuns, dar poate da imboldul necesar continuării silenţiosului... suntem condamnaţi într-o lume în care cei slabi de înger nu au ce căuta. Dacă vrem să razbim, plânsul nu are ce căuta; într-un moment slab, zeci de gânduri urâte îţi pasc mintea şi unul singur e uneori de ajuns pentru a te distruge!
Plângi, lasa-te liber, e atât de bine... dar caută puterea ca în fiecare secundă, să te ridici!
multi judeca dupa aparente...faptul ca razi nu arata ca esti optimismul permanent si invers...lacrimile sant un dar divin..in cultura ebraica se spune cade cate ori plange o femeie un inger...are aripile frante
RăspundețiȘtergereaşa este, se judecă după aparenţe; din păcate uităm că suntem oameni şi că avem cu toţii sentimente şi un suflet şi că avem de toate în noi. Nu trebuie să fim nici invidioşi pe un zâmbet şi nici bucuroşi sau disperaţi pentru o lacrimă a celor din jur. Tuturor ne vine rândul pentru fiecare...
RăspundețiȘtergereUnii trec mai uşor peste evenimente, lucruri, iar alţii mai greu... cred că în asta constă diferenţa!