duminică, 5 iulie 2009

Ursul păcălit de vulpe


De ce mi-ar păsa? Crezi că mă interesează că lupul urlă sau că stelele nu au apărut în seara asta pe cer?



Privesc detaşată valea de maşini care roieşte în urma mea ; n-am spus că nu m-a atins vreodată vârful cuţitului, dar poate că deşi panica roia, m-am abţinut. O tâmpenie, minciuni peste minciuni; asigură-te că mi-ai strecurat alibiul şi dispari, fără să îndrăzneşti a mai arunca o ultimă privire. Vei pune mai apoi mâna pe magicul utilaj de tuns iarba, dar pe iarbă o va durea în pământ.

Câte degete, atâtea forme. Zilnic totul se dezvoltă, pe tine te găsesc acelaşi; oricât m-ar înţepa, suport. Multe răni... o îmbucătură de asfalt, o ciocănitură de zid; nu se mai vede în timp? rămâne o inimă, ce mai spui de asta?

Te mănâncă în fund? caută un băţ, e mai eficient decât trupul meu pe care nu îl meriţi. M-am gândit că poate voi ajunge să îţi cunosc fiecare bătătură; acum, cred că nu îmi doresc decât să mai văd măcar o dată alte vechi bătături, dar nu ale tale!

3 comentarii:

  1. din pacate de multe oari nu e luata in calcul...santem infirmi sufleteste...amputate sentimentele...trupul nostru este de multe ori copacul de care se scarpina urasul...ce conteaza ca ,adica virgula,copacul e viu...te imratisez sincer...nu fi trista

    RăspundețiȘtergere
  2. ursul..am vrut sa zic..m-ai atins cu ce ai scris..ma vad pe acolo

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma gandeam... cred ca tristetea se masoara in revenirea de dupa! Cu cat durerea e mai mare, impactul asupra noastra e mai mare si luptam sa ne ridicam rapid, pentru ca viata e scurta! Atunci cand tristetea e marunta, ne revenim lent, tot gandindu-ne la ce s-a intamplat si gandurile revin!
    Omul puternic se ridica mai repede si ia vulpea de coada, la propriu sau la figurat, in cazul asta, vulpea fiind insasi viata noastra!

    Copacul e intr-adevar viu...
    Multumesc pentru imbratisare, una si din partea mea!

    RăspundețiȘtergere

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale