Mai ţii când mi-ai spus că orice s-ar întâmpla, pământul apă nu se face? Cred că ne-am înşelat cu toţii...
Iartă-mi ochiul care plânge, încearcă să-l cuprinzi în suflet pe celălalt, el e echilibrul meu care-ţi oferă amplanare; nu mai pot să stau să văd cum şobolanii mănâncă pisicile. Domnule, sunt nişte reguli, principii morale şi de la sine înteles, de ce dracu trebuie să fim unii mai cu moţ decât ceilalţi? Unde am fost cu toţii în momentul în care podul a început să se clatine?
"Vai, da când oare au început să-ţi crească colţii? Ia te uită, am mai ratat ceva... cred că sunt cam în urmă cu noutăţile, te rog, ajută-mă şi pe mine să mă pun la curent puţin cu ceea ce se întâmplă!"
"Dragă, da' dute şi tu şi te interesează!"
Oare de la colţi să i se tragă? Da rău tare am rămas în urmă... şi eu care credeam că toate astea vor fi frumos purtate pe valurile auditive ale dragilor aştia dragi! Şi nici măcar nu a fost şobolan; e un fenomen inexplicabil cum omul poate deveni şobolan. Mi-e scârbă de şobolani atât de tare, că nici măcar curajul de a-i strivi nu-l am.
Nu pot şi nici nu vreau să devin pisică, prefer să caut oameni... în preajma lor mă simt cel mai bine; dacă va fi să mor alături de oameni ce n-au cunoscut vreodată tărâmul românesc, va fi dureros, dar poate că acolo voi fi mai în siguranţă...
Mi-e rău din ce în ce mai tare şi am început cu adevărat să privesc în alte zări!
Dacă e oră fixă, încă mă iubeşte...
Iartă-mi ochiul care plânge, încearcă să-l cuprinzi în suflet pe celălalt, el e echilibrul meu care-ţi oferă amplanare; nu mai pot să stau să văd cum şobolanii mănâncă pisicile. Domnule, sunt nişte reguli, principii morale şi de la sine înteles, de ce dracu trebuie să fim unii mai cu moţ decât ceilalţi? Unde am fost cu toţii în momentul în care podul a început să se clatine?
"Vai, da când oare au început să-ţi crească colţii? Ia te uită, am mai ratat ceva... cred că sunt cam în urmă cu noutăţile, te rog, ajută-mă şi pe mine să mă pun la curent puţin cu ceea ce se întâmplă!"
"Dragă, da' dute şi tu şi te interesează!"
Oare de la colţi să i se tragă? Da rău tare am rămas în urmă... şi eu care credeam că toate astea vor fi frumos purtate pe valurile auditive ale dragilor aştia dragi! Şi nici măcar nu a fost şobolan; e un fenomen inexplicabil cum omul poate deveni şobolan. Mi-e scârbă de şobolani atât de tare, că nici măcar curajul de a-i strivi nu-l am.
Nu pot şi nici nu vreau să devin pisică, prefer să caut oameni... în preajma lor mă simt cel mai bine; dacă va fi să mor alături de oameni ce n-au cunoscut vreodată tărâmul românesc, va fi dureros, dar poate că acolo voi fi mai în siguranţă...
Mi-e rău din ce în ce mai tare şi am început cu adevărat să privesc în alte zări!
Dacă e oră fixă, încă mă iubeşte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu