luni, 19 octombrie 2009

Dacă dragoste nu e, ...

O lecţie extraordinară de viaţă ce ne-o dau animalele; până nu demult, ţuţica mea lătra mereu la pisi şi norocul lor era că gardul care separă curtea de grădină, îi separa şi pe ei. Bine-nţeles, îi explicam de multe ori căţeluşei că nu e voie să latre la ea, că e nevoie ca ei să se iubească... şi toate încercările păreau în zadar. Mângâiam de multe ori pisica în prezenţa ei şi îi dădeam de mâncare, pentru ca ea să vadă faptul că pisi nu reprezintă nici un pericol pentru stăpâni şi prin urmare, nici pentru ea nu trebuie să fie o provocare.

Marţi când am plecat acasă, ne-am oprit la ţară ca să dăm papa la puiuţi şi am observat foarte încântată, dragostea care roia între ţuţica mea şi pisi. Trec unul pe lângă celălalt şi nu au nici cel mai mic resentiment sau intenţie de a se jumuli. Astăzi când m-am întors la Sibiu, ne-am oprit din nou şi m-am emoţionat mai tare. Luasem căţeluşa în braţe, ridicată în două lăbuţe şi pisica se uita lung şi geloasă la mine; îmi părea gelozie pătimaşă. Pentru că nu am vrut să fac discriminare, am dat să mângâi pisica. Nu mi-a venit să cred... ca un copil pe care îl doare despărţirea de mamă şi care ţine strâns cu braţele brâul mamei pentru a nu îl părăsi, aşa mă ţinea şi ţuţica mea scumpă. Cu capul într-o parte, cerşind parcă, secunde de iubire din partea mea. Ceva puternic s-a produs în mine şi nu era milă, era dragoste pentru cele două suflete care sunt condamnate la o viaţă de animăluţe, fără a-mi da vreodată ocazia de a-mi împărtăşi sentimentele la schimb. Eu le dau iubire, căldură şi cuvinte calde, iar ele îmi oferă priviri, chiar şi strângeri în braţe, protecţie... deşi poate nu le oferim atât de multe precum ar trebui, ele ne sunt fidele şi ne iubesc necondiţionat. Vreau să le aud spunându-mi ce le doare, vreau să îmi ceară să le fac băiţă, vreau să îmi ceară papa, vreau să le văd zâmbind, vreau să îmi spună "Anca". Vreau să le eliberez de povară; ele nu consideră viaţa lor o povară, altfel ar pleca de îndată, dar mă întreb de multe ori ce e în sufletul lor.
Cred că ţuţica are 3 ani deja, iar pisi abia vreo 9 luni şi are şi 3 puişori. Şi ţuţica are un pui mare, are deja anul imediat, doar că el e mai năzdrăvan şi nehalit şi îl ţinem mai singurel, aşa... e o lume mare, pe care nu aş da-o la schimb pentru nimic în lume!

Fidel unui ţel, fidel propriului tău părinte, fidel partenerului şi celui mai bun prieten al tău, fidel celor care îţi fac bine, fidel Lui; fidelitate şi înţelepciune... când vântul bate în sens opus, te poţi întoarce puţin în laterală, avansezi mai uşor. Dacă ai făcut un pas înapoi, s-ar putea să te împiedici şi să nu mai poţi controla lucrurile.
Da, toate la timpul lor; da, fără dragoste nimic nu e...

Are you always gonna be there when I grow up, are you?

4 comentarii:

  1. Da, nimic nu se poate face fără dragoste... Asta este situaţia. Dar ce plăcută situaţie...

    RăspundețiȘtergere
  2. Toți ne dorim să fim iubiți și să iubim cum nu ni s-a mai întâmplat.

    O zi plină de iubire!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumosilor... va pup si felicitari inca o data pentru ingeras!

    Multa iubire va doresc si eu!

    RăspundețiȘtergere
  4. sa mai zica cineva, fie si cu argumente biblice, ca animalele n-au suflet. au uneori mai mult ca noi, desteptii de oameni.

    faina povestea, faina si poza de sus. faina tu.

    RăspundețiȘtergere

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale