luni, 12 octombrie 2009

Pe mine m-ai ales!



Încă nu am muşcat din pământul rece al toamnei prezente, dar inima simte o dorinţă nebună de a mulţumi lui Dumnezeu că mai sunt astăzi în stare de a scrie aceste rânduri. Nu îmi amintesc nimic, dar toată lumea care a fost prezentă la şocul pe care l-am creat, a fost panicată şi cei abilitaţi şi-au demonstrat profesionalismul. Dintr-o banală operaţie de amigdale, am intrat în stop-cardio-respirator si pentru aproximativ 10 minute, am fost cu îngerii. Mi-e greu să scriu aceste rânduri, încă nu realizez de fapt, ce s-a întâmplat. De regulă oamenii nu îşi aduc aminte ultima secundă a suflului, însă eu sunt conştientă când s-a produs, căci mintea mea lucra... panica încă mă bântuia după operaţie şi nu vroiam să se citească asta pe chipul meu. Am închis ochii de ruşine şi era să nu îi mai deschid niciodată. Cum era cu ruşinea? că mori de foame? ei bine, poţi să şi mori de-a binelea...

Îţi mulţumesc Iulia, că ai fost lângă mine în ziua aceea şi ai anunţat de urgenţă medicii de cele întâmplate şi îţi multumesc tuşi, pentru că ai fost lângă mine în toate acele momente pe care nici nu ştiu cum să le mai numesc. M-am trezit legată de mâini, slab de tot conştientă, cu voci care roiau de bucurie şi afirmau "Uite că a deschis ochii", "A mişcat mâna"... mai apoi tremuram cu tot cu pat şi am fost ingrijită până la refuz. Reanimarea a avut grijă de mine, dar mai bine spus, Dumnezeu a avut grijă de mine! Pentru ce reveneam şi plecam din nou? Important e că ultimul răspuns la resuscitare a fost pozitiv şi că mai văd încă lumina zilei, că mă bucur încă de tot ceea ce înseamnă viaţă, om, natură, toamnă, soare, cuvânt! După 2 ore deschideam şi eu ochii cu adevărat şi începeam să recunosc umbrele!

Mă cert şi mă tolerez în acelaşi timp pentru aceste rânduri; poate ar fi bine să nu îmi creez ocazia de a le mai citi vreodată... habar nu am, simt nevoia de a-mi elibera mintea care e încă într-un impas. Astăzi am fost externată din spital, dar cauzele stopului respirator sunt încă oarecum neelucidate; frica foarte mare care nu m-a părăsit nicio clipă? o alergie la anestezic? insuficienţa mitrală ce mi-a fost descoperită astăzi? sau toate la un loc? Ştiu doar că atunci când voi rămâne insărcinată vor apărea unele riscuri de ordin cardiologic... sănătate multă? câtă? Cred cu tărie că atunci când voi fi întrebată ce îmi doresc de ziua mea, indiferent de an sau clipă, voi răspunde tare, clar şi răspicat: SĂNĂTATE! E mai bună decât toate!

Aş plânge să ştiu că părăsesc acest tărâm... misiunea mea nu a fost încă, îndeplinită! Şi poate că nu aş plânge pentru asta, cât pentru durerea, suferinţa din ochii şi sufletul părinţilor mei care ar rămâne! Prietenii şi apropiaţii sunt ceva relativ, lipsa mea nu ar mai simţi-o după câteva zile, poate, dar golul părinţilor rămâne întotdeauna liber, rece, cu ecou infinit!

Spuneai tuşi, că pot să consider că sunt nou născută. Da, sunt un nou-născut mare!

"Ce-aş fi fost fără Tine
Eu nu vreau să ştiu;
Aş fi fost poate vântul
Ce suflă-n pustiu!

Pe mine m-ai ales
Şi-atunci am înţeles: iubirea a început!"

8 comentarii:

  1. Sanatate si drum bun pe cale dreapta!Se pare ca o sa ti se dea de lucru pe aici inca multa vreme...

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate ca era nevoie de o astfel de lovitura... reinteleg multe cu noii ochi!
    Va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne .... Dumnezeul meu ...
    citesc si nu-mi vine sa cred ...

    draga mea, ai grija de tine !
    te imbratisez cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  4. te imbratisez si eu cu mult drag, elena!
    Iti multumesc din suflet, pentru incurajari.

    Parca am avut o presimtire... melodia din postul anterior a fost adaugata cu o noapte inaintea procesului operator.
    Tremur si acum... credinta m-a ajutat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Slava Domnului. Acum poti spune ca ai o a doua zi de nastere.
    Bine ca e bine. E semn ca mai ai multe de implinit pe lumea asta. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Aşa este. Cineva îmi spunea că sunt datoare lumii şi de aceea Dumnezeu nu m-a luat. Poate, dar cum spui, e şi un semn că mai am multe de împlinit.
    8 octombrie... da, nu voi uita ziua aceasta.

    RăspundețiȘtergere

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale