sâmbătă, 31 octombrie 2009

Mi(s)tic



E încă frig şi ecoul suuună ne-ncetat. Aburii se transformă într-o secundă, în dâre de gheaţă. Privesc traseul lor. Să râd, să plâng? Ciocanul îmi dă impresia de multe ori că nu e bun de nimic; pentru ce a mai fost creat dacă nu e capabil să distrugă urmele? Las părul să-mi acopere ochii şi mintea, îngheţ personal, orice urmă de adevăr. Dar nici minciuna nu mă poate salva. Soluţia? Tai pletele şi las totul în bătaia liberă a vântului şi a îngheţului. Până unde voi ajunge, voi vedea. Mai târziu.

Mâine e 1, dar nu e Luni. Păcat. Poate fi un semn. Sau nu. Dacă nu cred, clar nu e un semn. Deşi am ajuns la concluzia că am premoniţii bune. Ultima m-a şocat întru totul. Mâine e 1. Noiembrie. Va fi şi mai frig decât azi. Poate. Poate nu.

Mitic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale