vai de capu' meu

Naţie de oameni fără cuvânt ce suntem, că peste tot şi-n fiecare zi numai peste astfel de momente dau şi de experienţe. Uite-aşa te-aliniezi unor oameni pentru care ai respect şi care iţi aruncă un oscior în curte, în ideea primirii marelui trofeu mai târziu. Dar acel mai târziu, arză-l focu' să-l ardă, vine într-o plimbare cu zmeul cel rău şi-ţi râde în faţă, chitotind de bucurie că te-a mai păcălit încă o dată. M-am săturat de promisiuni şi oameni care nu-şi respectă cuvântul dat faţă de cineva anume, mai exact faţă de mine. Faţă de tine promite-ţi câte-n lună şi-n stele că nu mă interesează, dar când îmi promiţi mie ceva sau când îţi promit eu ţie ceva, hai să facem în aşa fel încât să ne-aliniem standardului de bun simţ, mai ales atunci când vine vorba de o promisiune vitală, mă rog, un lucru vital pentru care ne-am încălzit gurile.

Vor mai cădea multe picături de ploaie care să aline furia nerespectării promisiunilor...
Ideea e să te bazezi nenică pe tine. Ai de rezolvat o problemă? Ai de spus ceva lumii? Păi spune şi singur, direct, nu prin intermediari că vezi tu, la urma urmei şi intermediarii aştia se gândesc că "cine-o fi şi **lea spătaru' ăsta să îi rezolv eu problemele?" Da' nu suntem o comunitate, frate? Că mă dau cu 'frate' acuma! Dacă e mai simplu aşa, câteodată îţi convine mai mult da uite că şi drumurile astea mai scurte-n viaţă nu ne oferă decât neplăceri.
Mai bine drumul ăl mai lung şi plin de mulţumiri şi satisfacţii decât unul scurt şi cu săbiuţe pe la spate!