marți, 21 iulie 2009

Ce gândeşti, aia eşti!

Niciodată nu am simţit mai intens ca astăzi, puterea gândului.
Obişnuiesc să dorm cam 5, 6, maxim 7 ore pe noapte. Ei bine, după ce azi-noapte am dormit ca o scroafă, 8 ore jumătate, imi simţeam ochii cât cepele şi atât de tare mă pişcau de îmi venea efectiv să trântesc tot şi să pun înapoi capul pe pernă. M-am trezit la ora 8:00, la 09:30 trebuia să plec cu treabă şi am început procesul trezirii bruşte, că altfel nu se poate... am spălat ochişorii, am băgat puţină fizicaţie ca să mă revigorez, m-am reîmprospătat şi gataaa! Eram ce-i drept, mai brează acum, dar vorbeam de una singură prin casă spunându-mi "n-am chef, mă disperă, m-am săturat, la ce bun?, etc....."

Toate mi-au mers prost până la ora asta şi nu am chef de vorbit cu nimeni; m-a sunat şi o prietenă să vedem când mergem la munte săptămâna asta şi dintr-odată, parcă nu mai aveam chef de nimic. Ştiu că e doar un gând prost, de moment, o să îmi treacă. Plus că sunt câteva persoane care au observat într-adevăr lipsa mea de concentrare la cele trebuincioase şi mi-au atras atenţia... m-am simţit prost şi încărcam rapid gândurile cu "gata, Anca, revino-ţi" şi tot în zadar se pare!

Degeaba încerc acum să îmi spun că am chef, că mă simt bine, că nu mă doare capul şi că e o zi minunată, trebuie să zâmbesc, pentru că deja gândurile de azi-dimineaţă s-au instalat atâta de bine... Cum te trezeşti dimineaţa, aşa îţi merge toată ziua; şi ştiam asta, nu ştiu de ce m-a luat aşa tare proasta-dispoziţie! Dacă dorm prea mult, aşa păţesc şi astăzi era şi o zi importantă, trebuia să fiu fresh şi cred că de aceea am resimţit atât de mult toate aceste stări.

Autosugestia şi puterea gândului funcţionează enorm de mult la mine şi îmi dau seama de fiecare dată ce şi cum se întâmplă... dacă voi insista mai mult cu procesul ieşirii din starea de nechef, cu siguranţa voi reuşi, dar parcă nici pe asta nu am chef să o fac!

Tot ce ne spunem, creierul recepţioneză şi transmite brusc întregului organism; dacă îţi tot repeţi că te doare capul, că nu poţi reţine nimic sau că nu ai chef de ceva, eşti pe drumul cel bun... chiar vei ajunge să simţi pe pielea ta, cu adevărat, acele "adevăruri" pe care ţi le tot spui!

Să-mi fie încă o dată, învăţătură de minte... "ce gândeşti, aia eşti!"

Un comentariu:

Un test de inteligenţă moştenită – imagini bidimensionale