Punct

Cât de mari ne dăm şi cât de mici suntem, de fapt!

M-am săturat de bârfe, de jigniri, înjurături, priviri pe deasupra ochelarilor de soare, de ţigarea purtată nonşalant, de ţigănia mascată sau de eternele frustrări şi plângeri ale sufletului nostru, doar pentru a impresiona un "public" care suprizăăăă, nu e atât de prost!
Înţelegem foarte bine realitatea, o stare de spirit sau un simplu cuvânt şi eventual vrem noi să ne lăsăm prostiţi, tot din prostia noastră, până la urmă. Ca să nu părem obraznici sau nesimţiţi, inghiţim anumite mai multe lucruri şi nu spunem nimic.

În loc să ne ocupăm de lucrurile cu adevărat importante...
Până când tot atâţia "i-uri" fără punct?