Inevitabilul...

Cand inevitabilul se petrece, nu iti doresti ca si prim instinct decat sa fugi, sa-l ocolesti! E o stare pe care refuzi sa o traiesti si sa o constientizezi; stii foarte bine ca va produce in tine momente de tristete, durere, criza... in functie de fiecare inevitabil in parte. Inevitabilul naste de fel, efecte negative!

Viata are etape si etape; treci printr-o etapa placuta si la un moment dat esti nevoit sa o inchei, e inevitabil, trebuie... nu pentru ca ceva s-a subtiat, ci pentru ca asa trebuie; asa e viata! Oare peste ce etapa e cel mai greu sa treci? Peste cele care ti-au adus multe bucurii sau peste cele in care ai varsat multa amaraciune?
E greu cand trebuie sa pui punct unei frumoase perioade pentru ca nu stii peste ce altceva vei da;
E usor sa te bucuri ca ai scapat de o perioada in care totul era lacrimi si nervi, speri apoi la ceva mai bun, dar ti-e teama in continuare de ce ar mai putea urma! Oricum ar fi, tot ti-e teama... e inevitabil!

Mi-e foarte greu sa depasesc perioadele in care multe lucruri au fost frumoase, placute, oamenii minunati, amintirile pline de semnificatii si bucurii! In clipa in care stii ca ceva frumos va fi pastrat in cutiuta vietii tale si ca e posibil ca niciodata acel frumos sa nu mai vada lumina zilei, decat lumina mintii tale, cred ca e mai dureros decat atunci cand stii ca o etapa nasoala s-a incheiat si ca putin soare a mai venit si pe strada ta!
Cand inchei o perioada frumoasa te bucuri pentru amintirile si oamenii care si-au lasat amprente pozitive in parfumul sufletului tau.
Dupa perioada nasoala te bucuri pentru ridicarea morala si pentru forta pe care ai capatat-o; puterea de a infrunta viata intr-un mod curajos; satisfactia ca ai reusit sa te ridici!

Suntem constienti intotdeauna cand incepe, terenul e bine tatonat... simtim apoi brusc impulsul, acul si pe rand fiecare patrundere picurata a serului! Cand e gata, nu vom sti niciodata, stim doar ca fiecare picatura o simtim in mod diferit! Si dintr-o data, totul devine doar un vis; ne putem bucura sau nu, visul oricum ramane si semnul la fel; un semn care cu timpul va disparea, dar pe care il vom mai cauta din cand in cand... Un timp reusim sa il vedem la propriu, insa pe masura ce se mai scurg secunde, totul devine o amintire fizica greu de retrait!

Etc... .