Saptamana FISTS

Saptamana trecuta am petrecut o parte din viata in care timpul a trecut enorm de repede, mai ales incepand cu joi seara!

Festivalul International Studentesc de Teatru incepuse, dupa lungi pregatiri ale organizatorilor si dupa mult stres si dorinta ca totul sa iasa bine! Invitati au fost englezi, turci, francezi si croati si fiecare student de la mine de la facultate, ne-am ocupat de cate cineva, ca fiind ghizi. La inceput ma gandeam ca va fi putin stanjenitor sa stai tot timpul in fundul lor, din simplul motiv ca era vorba de straini, nu de altceva si pentru ca pe cei 22 de croati veniti, ii cunosteam cu totii ca urmare a participarii noastre, a romanilor, la festivalul lor de teatru din Croatia, ne-am inghesuit toti sa nimerim ca si ghid al lor.

In final eu am fost aleasa ca si ghid al francezilor, pentru ca, se pare ca nu multa lume e vorbitoare a acestei limbi, iar intelegerea intre francezi si ghid ar fi fost mult mai facila. Si pentru ca francezii nu au venit decat joi seara, munca mea cu ei s-a rezumat decat la 2 zile jumatate, desi la plecare, mi-as fi dorit ca ei sa fi fost prietenii mei de-o viata si sa ramanem impreuna pentru inca muuuuult timp! Au fost 9 oameni alaturi de care m-am simtit minunat, majoritatea aveau peste 26 de ani, unii chiar peste 30, doar 3 erau studenti pana in 22 de ani. Ne-am simtit bine impreuna, am ras, am cantat, am facut numai boacane, ne-am cunoscut mai bine si ne-am descoperit filozofiile de viata!

Au fost work-shopuri conduse de profesori din Anglia, Croatia si Romania, iar eu am fost inscrisa la cel al unei profesoare din Zagreb, pe nume Aida. Profa a fost foarte de treaba, sigura pe ea si imi transmitea foarte multa incredere, mi-a placut workshopul si modul in care s-au scurs cele trei zile cu ea. Cat de bine e cand vezi si alte viziuni, mai ales fiind vorba despre alta cultura!

Spectacolele pe care le-am vazut saptamana aceasta au fost foarte, foarte cu impact asupra mea, primul care m-a impresionat a fost cel al englezilor; un spectacol aparent simplu, dar foarte bine sustinut de studentii pe chipul carora citeai bucurie si libertate. Apoi au fost turcoaicele, 3 la numar; au avut 2 momente, iar cel de-al doilea, unde o singura studenta a realizat spectacolul, a fost waw… super! Nu am inteles nimic ca si limba, pentru ca vorbea in turca, insa ceea ce am vazut m-a facut sa inteleg mesajul; am inteles ca momentul cuprindea trei monologuri imbinate, iar din ceea ce am vazut eu transmis de ea, am primit foarte mult emotional. Atat de bine sustinut, simteam durerea din ochii ei, din cuvintele rostite, desi nu intelegeam nimic, limbajul corpului ma lasa pur si simplu fara vlaga, a fost minunat sustinut! O studenta care era in anul 3 si care am inteles ca joaca si la Teatrul National din Istanbul si nici nu ma mir…

Spectacolul francezilor a fost si el extraordinar… pentru décor si toate cele, le-au trebuit 6 ore, iar spectacolul a tinut o ora, prezentand viata lui Vaslav Nijinsky, unul dintre cei mai talentati dansatori balerini din istorie si care la finalul vietii sale a suferit de schizofrenie. Interpretarea a fost impresionanta si toate elementele combinate au dat un spectacol sensational. Greu de sustinut si totusi atat de bine interpretat!

Dintre spectacolele croatilor nu l-am vazut decat pe cel al celor din Zagreb, insa pe acesta l-am mai vazut atunci cand am fost noi in Croatia pentru festivalul lor. Ca si comparatie spun ca mi-au transmis mai multe prin prezentarea pe care au avut-o saptamana aceasta. Au mai si scurtat din spectacol, l-au facut doar de o ora spre deosebire de 2 ore jumatate cat au avut in Croatia si a fost mult mai bine simtit si sustinut. Iar spectacolul celor din Osijek nu l-am vazut, dar am auzit ca a fost foarte tare.

Plus ca au fost alte atat de multe spectacole sustinute de studentii la actorie din toti cei 3 ani si cei de la master! Si eu cu clasa mea am avut Marti un spectacol, plus inca un recital “Radu Stanca”, sustinut de doar jumatate din colegi.

Ca si clasament pentru mine, din tot ce am vazut, acord:

Locul 1 : Franta ;

Locul 2 : Turcia cu al doilea moment prezentat;

Locul 3 : “Poiana boilor”, spectacol sustinut in regia Dan Glasu cu studenti la actorie Sibiu din anul 2 si 3.

A fost o saptamana cu multe spectacole, evenimente speciale in fiecare seara pentru invitati, scurte excursii pentru cei de dincolo… o saptamana agitata, dar si frumoasa, din care eu am invatat ca cei mai importanti sunt prietenii si ca oricat trebuie sa astepti ca sa ii gasesti pe aceia alaturi de care tu sa fii in largul tau, e important sa astepti, pentru ca timpul e important si viata mea la fel!

N-am prea am interactionat eu cu englezii si croatii, nu am cautat prezenta si prietenia lor; m-am atasat de turcoaice si de francezi, foarte mult! Decat o prietenie doar asa ca sa fie, mai bine nimic si singur, pentru ca viata e scurta si trebuie petrecuta asa cum stim noi mai bine, alaturi de cei dragi si pe placul nostru; cat mai diversificat, bogat si cu luare aminte pentru ceilalti!