Păstrez inocenţa pură a picurilor de ploaie.
Ei nu ştiu nici încotro merg, nici pentru ce anume se duc unde se duc, le pare rău că lovesc atât de multe lucruri, se sparg în mii de culori… câte una pentru fiecare sentiment nutrit de oamenii lumii asteia atunci cand ploaia, sub diversele ei forme de manifestare diurnă şi nocturnă, trezeşte gânduri şi priviri alese! În funcţie de vânt...
Nimic nu e la întamplare... pare, dar scopul ploii e ales, dinainte! Nu de picuri, ci de stăpânul lor...
Desigur, ploaia poate stinge si pantoful de sport cuprins de flăcări, nu-i asa?
RăspundețiȘtergere